Darul de nuntă

Că tot sunt invitat la o nuntă în viitorul apropiat (și spre dezamăgirea unora NU e nunta mea), mă gândeam la un obicei care este un pic dubios și neînțeles pentru mintea mea. Îngustă din punctul ăsta de vedere.

Așadar…

Evident, nu te poți duce la toate nunțile la care ești invitat. Nu ai timp, nu ai bani sau pur și simplu nu ai chef să te duci pentru că nu îi suporți fața mirelui. Este irelevant motivul. Important este că NU te duci. Și atunci… Care e soluția? Pui niște bani într-un plic (cu cât mai mare, cu atât mai bine, nu?) și printr-o metodă sau alta, o trimiți cuplului (ne)fericit. Până aici nimic greșit nu?

Well…

Majoritatea cuplurilor care fac nuntă NU o fac pentru bani. De asta sunt convins. Deoarece majoritatea „darurilor” vor ajuta la plata organizării nunții propriu-zise, în final rămânând o sumă direct proporțională cu numărul de invitați și pătura socială din care fac parte, raportul costuri totale / venituri totale rămânând relativ constant.

Majoritatea cuplurilor fac nuntă pentru invitați. Să vină, să se simtă bine, să danseze, and so on. Dacă trei sferturi din invitați ar trimite plicuri ce s-ar întâmpla? Da, mirii vor avea o sumă mai mare la final. Dar… Cu câtă plăcere își vor aminti de nunta lor?

3 Comentarii

v3l0 a scris

Imi permit sa rectific eu: fac nunta in speranta sa le ramana macar de o eugenie dupa ce platesc „masa si dansul” si in al doilea rand ca sa se distreze lumea si sa se bucure pt, cum ai spus tu, (ne)fericirea lor.

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter