E rușine!

Cred că a fi băiat este cel mai greu lucru – din punct de vedere emoțional – atunci când ești copil.

Nu ai voie să plângi: „e rușine!”. „Bărbat ești tu?”. „Unde ai mai văzut tu băieți care plâng?”. Pentru că – nu-i așa? – cine ar vrea adulți capabili să-și exprime sentimentele? Nu-i mai bine să-i muți maxilarul nevestii cu un pumn și să te lase dracului în pace să bei berea aia pentru care ai muncit toată ziua?

Nu ai voie să te joci cu păpușile, doar sunt jucării pentru fetițe. Statistica ne spune că, jucându-te cu păpușile (sau ce jucării mai au fetițele în ziua de azi), ai 99% șanse să ajungi ghei sau, mai grav, să ajungi, peste douăj’ de ani, să îți placă să te joci cu copiii tăi.

Desigur, și o fetiță are partea ei de public shaming: nu are voie să se joace cu mașinuțe, cuburi sau orice altceva implică activități de creație. Până la urmă, se știe că locul femeii e la cratiță și la spălat budele.

Hai să facem un pustiu de bine generației viitoare. Când vedem un copil că se joacă, poate că ar fi bine să-l lăsăm să se joace, indiferent că sunt păpuși, mașinuțe, cuburi, soldăței, cărți sau plastilină. Când vedem un copil că plânge, poate că ar fi bine să nu-i spunem că-i rușine să plângă.

Hai să-i spunem că e întuneric în cameră doar pentru că e becul stins, nu pentru că e bau-bau în cameră. Copiii sunt sinceri, hai să-i lăsăm să vorbească și să nu-i inhibăm cu „vaaaai, ce aaaaai ziiiiiiis! ceeee ruuuușineeee!!!”. Nu, nu e nici o rușine, copiii (încă) sunt spirite libere, hai să nu le îngrădim doar pentru că ție ți-e rușine.

Și hai să nu mai vorbim pițigăiat sau mai tare cu copiii. Cel mai probabil aud mai bine decât noi!