Când va veni momentul, voi face acest experiment. Pe scurt, îți faci copilul să se joace toate jocurile video. Începând cu primele jocuri apărute (pong, pac man & co), terminând cu ultimele apariții (oricare ar fi alea).
De ce? Simplu: de câte ori nu ai judecat un joc strict după cum arată, trecând peste orice altceva? Știu că eu am facut-o (și nu doar o dată) și, cel mai probabil, am pierdut câteva jocuri bune în acest fel.
Pe de altă parte, se poate ajunge în situația în care adolescentul/adultul crescut altfel va ajunge un potato couch ce se va juca non stop…
Ce crezi, cât de mult ar putea afecta educația unui copil că se joacă o oră/zi (sau o perioadă rezonabilă, nu toată ziua)? Cam de la ce vârstă ar fi sigur pentru un copil să se joace jocuri video?
Iar chestia asta… chestia asta e de luat în calcul:
My original plan was to raise him thinking he was living in a computer simulation, but sadly, my wife vetoed it. And any other potentially harmful, but funny, life-altering scenarios.
Nu e rea ideea. Iar acum că am citit articolul tău, mi-am adus aminte de Patrician III. Sper să îl mai găsesc pe undeva când va fi nevoie
Eu cred că copiii ar trebui învățați să joace șah înainte de toate, eu nu am judecat jocuri strict după cum arată, de multe ori le-am judecat după controlul bun sau prost, opțiunile, rejucabilitatea, ai slab sau bun.