Acum câțiva ani, am zis să-mi pun la dispoziția nevestii averea și i-am atașat un card la contul meu. Deh, așa sunt eu, generos din fire.
Cardul expiră luna asta, la fel ca și cardul meu. Pentru că eu sunt mai puțin legat de glie, am putut să traversez orașul să-mi schimb cardul și, dacă tot eram acolo, am zis să iau și cardul ei.
Nu se poate, trebuie să vină doamna să-l ridice personal.
Asta în condițiile în care cardul meu s-a schimbat la modul: „dați-mi buletinul și cardul vechi, poftiți buletinul și cardul nou”. Fără semnătură, fără nimic.
Pentru că eram prea prins în gândurile mele (că sunt aceleași scaune jerpelite de acum zece ani, de când am intrat prima dată în acea sucursală, că au cablurile la fel de haotic amplasate prin podea, că tastaturile sunt incredibil de jegoase galbene șamd), am zis OK și am plecat mai departe.
După vreo jumătate de oră am procesat ce s-a întâmplat: am primit cardul meu fără nici un fel de semnătură, dar cardul nevestii – atașat contului meu – nu. Pentru că… cine știe, poate voiam să-mi fur banii cu cardul ei.
Au fost mai mult de 3 ore pierdute?!
@Marius: Nu trei, dar două au fost. Banca e în celălalt capăt al orașului și să ajung acolo nu e chiar comod/rapid, mai ales când e mocirlă pe trotuare.
@Ionuț Staicu: 2 ore pana la ICIL? si pe jos ajungeai mai repede.
@Empire: când am deschis contul nu știam cum funcționează ING-ul și că nu mă pot muta de la o sucursală la cealaltă. Prin urmare, am deschis contul la Dacia…
Și chiar dacă ar fi fost la ICIL, tot aș fi pierdut o oră și jumătate
România, și duduile din ea.
La noi cardurile noi vin pe posta atunci cand expira cele vechi. Ca si permisele de altfel
Blocheaza cardul sotiei, adauga un al doilea card cu numele tau pe el si ai rezolvat problema. Eu asa am rezolvat.
@Sorin: și cum ridic noul card? Ideea era să nu fie nevoie de două drumuri