Eu urăsc să dorm și o fac strict de nevoie.
Una dintre primele mele amintiri din copilărie este modul în care se străduia maică-mea să mă adoarmă la prânz. Sau cum mă lăsa să „dorm” și, cinci minute mai târziu, eram după ea în bucătărie.
După 20 de ani ajunsesem ori să dorm în două-trei reprize (însumând 6-7h din 24). După 27-28 am început să acord puțină atenție și să forțez opt ore/noapte (deh, vârsta).
Prin urmare, îmi vine destul de greu să înțeleg oamenii care dorm de plăcere. Da, am cunoscut oameni ce declarau sus și tare că lor le place să doarmă și că ar dormi tot timpul daca ar putea…
Apoi mai sunt aia care dorm zece ore pe noapte și vreo două la prânz, ca bebelușii.
Invidiosule.
@Marius: da, sufăr
Pentru mine 6 ore sunt suficiente. Nici eu nu am fost acel copchil care dormea după-amiază tocmai pentru că pierdeam joaca
Nu mergeam nici la mâncare la amiază, apoi sa dorm. Acum dorm de oboseală și mă pun pe la 00:00 până la 7
Nu vrei sa te angajezi bona pe timpul noptii c-as avea nevoie de una care sa nu se planga de faptul ca la 6am trebuie sa inceapa munca si a dormit doar 3 ore c-a plans-o copilu’ la cap.
@Malin: Îi punem și o cameră Web. Să ne amuzăm și noi un pic.