Aseară, la Constanța Developers Meet, a fost și un tip, Kevin, din US, care, în ciuda faptului că era în România de foarte mult timp, nu înțelegea modelul de business folosit în majoritatea afacerilor din țară.
Știi despre ce vorbesc: hai să-i țepuim pe fraieri că oricum avem clienți. Se aplică peste tot, de la taximetriști și hotelieri la restaurante și meseriași.
Eh, iar omul nu înțelegea cum gândesc afaceriștii români, de ce nu au o strategie pe termen mediu/lung, de ce, de ce, de ce.
Și motivul este extrem de simplu și se poate rezuma uitându-ne printr-o carte de istorie recentă: am avut 50 de ani de comunism în care am fost „îndrumați călduros” să turnăm tot, indiferent că era vorba de vecini, colegi sau părinți.
Apoi, brusc, n-a mai trebuit să facem asta. Ba chiar se presupunea că, în sistemul ăsta nou numit capitalism, ar trebui să avem noi inițiativă, să producem, să vindem. Iar ăia, care până mai ieri ne turnau – sau îi turnam – ar fi trebuit să ne fie clienți. Să-i servim cât mai bine. Să dăm tot ce avem mai bun. Pentru ei!
Iar rezultatul îl vezi atât din partea prestatorilor cât și din partea clienților: „da’ ce, doar nu vreau să se îmbogățească prostul ăla?!”.
Și este o luptă mută între cele două tabere – clienți și prestatori – care nu se va sfârși până când toate părțile implicate sunt educate de generația născută după 2000.
Hm, știi care-i partea păcătoasă? Ăștia tineri sunt „educați” de cei bătrâni și le preiau, astfel, metehnele. Eu sunt foarte sceptic în privința schimbării mentalității în România, chiar dacă vorbești de generația 2000…
@Bobses: bine ai venit pe blog!
Nu vorbesc de generația 2000 ci de generatia crescută de generația 2000.
Altfel spus, vorbesc de copiii nenăscuți încă
@Ionuț: nu sunt prima dată pe blogul tău, chiar dacă ăsta e primul comentariu.
Urmăresc atât blogul tău, cât și devforum.
Dap, am citit eu în diagonală și am înțeles greșit. Dar tot nu-mi fac mari speranțe.