În momentul în care un copil te întreabă o întrebare mai… neașteptată, răspunsul greșit te poate pune în situația în care este nevoie să dai un răspuns și mai și. De exemplu, ce îi spui unui copil care te întreabă „Cine este Doamne-Doamne?”? Și, mai important, cât de mult îi spui? Ce omiți? De ce?
- Îi poți spune că este o persoană care are grijă de noi.
- Dar omiți faptul că ieși din cuvântul Lui și ești condamnat să arzi pe veci în focurile iadului?
- Îi poți spune că are niște „reguli” de bun simț, care te fac un om mai bun.
- Dar omiți crimele comise în numele Lui?
- Îi poți spune că Doamne-Doamne este iubire.
- Dar ce facem cu cei 14.000 prunci uciși de Irod?
- Îi poți spune că nu are nevoie decât de credință.
- Dar cum îi explici că biserica cere bani în numele Lui?
Nu prea sunt valabile contra-afirmațiile pentru că biserica primară este total diferită de biserica secolului 21.
@Gabi Miron: doar ultimul punct este legat direct de biserică. Restul nu prea.
Eu i-as explica faptul ca la fel cum cei mici au un prieten imaginar si cei mari si fara prea multa ocupatie au unul. Fair enough!