În fiecare an tot zic că nu voi mai face cozonac împleticit și tot în fiecare an… fac.
Rețeta e bună la gust, poate cam prea alcoolizată pentru gusturile mele. Prin urmare, am decis că de data asta voi renunța la vinars și nucă în favoarea unei umpluturi cu cacao, stafide și rahat.
Am mai zis: e foarte mișto când menționez că toată treaba a crescut la frigider. „Adică cum la frigider? Că atunci când faci cozonaci trebuie să fie cald!”. Eh, uite așa, la frigider.
Să am poftă!
PS: da, știu să fac și cozonaci clasici.
Și un film fără nici o legătură:
