De vreo doi ani – poate mai mult, poate mai puțin – a început să fie din ce în ce mai vizibilă mișcarea asta de neutralitate și egalitate a sexelor.
Și, evident, s-a ajuns și la problema exprimării în interfețe. Pentru că, nu-i așa, nu mai poți folosi o exprimare de genul „utilizatorul face X”, deoarece „utilizatoarea Y” se simte exclusă.
Iar eu stau și mă înterb: oare nu se merge uuuun pic prea departe cu corectitudinea asta? Înțeleg, susțin și sunt de acord cu egalitatea dintre oameni, indiferent de ce culoare le are pielea, de ce au între picioare sau de ce le place să aibă între picioare din când în când, dar sunt exprimări ce le folosești și în viața de zi cu zi.
De exemplu, când spui „mă întâlnesc cu niște prieteni”, nu se simte nimeni ofensat că hei, în grupul ăla sunt și femei! Când spui că le place copiilor la grădiniță/școală, nu se simte nimeni ofensat sau exclus că ai omis copilele. Și tot așa.
Eu văd egalitatea în drepturi, șanse, nu în exprimări. Trist că încă îi nevoie să menționăm egalitatea, în loc să fie ca o axiomă.
Ofensarile de genul asta vin doar din partea unor hipsteri cocliti care habar n-au de lumea in care traiesc.
In alta ordine de idei poate ca ar trebui sa ne simtim si noi ofensati de faptul ca sinonimul cuvantului penis e de genul feminin nu?
Alt Andrei :)).
Referitor la aiuritul care comentază în poză. Female armor e o tâmpenie inventată de filme, la fel ca aia cu coarnele în coiful de viking. Nu au existat fiindcă echipamentele astea erau făcute pentru protecție nu pentru fashion. Mai mult, o armură are rolul de a amortiza şocul, a distribui şocul, nu de al canaliza într-un singur punct pentru a a obține exact un efect opus.
„De exemplu, când spui „mă întâlnesc cu niște prieteni”, nu se simte nimeni ofensat” – inca.