Când aveam eu vreo zece ani, erau două chestii la modă: tetris și slinky (nu știu cum se numeau atunci, dar erau de plastic; am văzut o singură dată unul de metal, iar evenimentul mi s-a părut un fel de dar divin dat muritorilor de rând).
Acum, toți puștii au o înclinație spre kendama: un joc unde trebuie să prinzi o bilă pe o lingură, în condițiile în care bila e legată de lingură cu o sfoară. Iar lingura are mai multe fețe.
Faza e că la toți puștii vezi aceleași și aceleași mișcări banale, executate cu același entuziasm cu care ar descoperi cineva un leac pentru HIV sau cancer.
Văd canale de youtube cu milioane de abonați, deci copiii știu cum funcționează internetul. Da niciunui puști nu-i trece prin cap să abuzeze un pic de youtube pentru inspirație și scheme noi?
Slinky mi s-a parut si mie magic cand a aparut. O alta chestie misto era caleidoscopul – un tub cu o lupa la un capat si un container cu multe pietricele colorate la altul.