Părinți de weekend

Este foarte amuzant să auzi sfaturi de la părinții de weekend. Ăia care zilnic – de la 7 la 20 – își lasă copilul cu bunica, cu pisica, cu vecina sau cu mai știu eu cu cine, dar au o părere despre cum și ce ar trebui să faca un copil. Sau să nu facă.

Bitch, please.

Hai să zicem doar că ai fi bun să dai sfaturi de genul „cum să-ți abandonezi copilul șase zile pe săptămână și să încerci să compensezi într-o zi” sau „cum să fii mândru de copilul tău crescut de alții”. Adică genul de mizerii pe care nimeni nu ar vrea să le asculte de bună voie.

Dar s-ar putea ca restul sfaturilor să fie invalide.

Kthxbye.

10 Comentarii

Silviu a scris

C`mon, tocmai i-ai băgat în aceeaşi oală pe 90% dintre părinţii responsabili.
Alternativa care este?
Să stai acasă pe ajutor social sau nici măcar ăla şi să fii un părinte „bun” (în viziunea ta), sau să munceşti 8-10 ore pe zi şi să fii un părinte „de week-end” dar care îi poate oferi cam tot ce are nevoie?
Freelancing-ul nu se consideră că stai cu copilul tău chiar dacă eşti acasă.
Eu îmi las copilul dimineaţa la şcoală şi după amiază la bunica însă nu consider că asta mă face un părinte rău.
Acum aproape 35 de ani, maică-mea nu avea cu cine să mă lase aşa că am stat singur în casă de la 3 ani jumătate. De la 5 ani cu cheia de gât. Dar asta nu a făcut-o pe ea mai puţin părinte ci cu siguranţă mai mult.
Cel mai amuzant este să vezi sfaturi de parenting de la cei care nu sunt părinţi.

Ionuț Staicu a scris

@Silviu: Nu, nu i-am băgat în aceeași oală. Pentru că una e să îți lași copilul la bunici toată ziua și alta e să-ți lași copilul la bunici toată ziua dar să dai sfaturi despre cum să crești copilul.

Sunt două lucruri uuuușor diferite. Unul te face responsabil, celălalt… ipocrit :)

Cel mai amuzant este să vezi sfaturi de parenting de la cei care nu sunt părinţi.

Am un post despre asta în draft, dar nu-mi place formularea :D

Dan a scris

Subscriu si eu la ce a scris Silviu. Cam 90% din parinti muncesc, sau ar trebui sa munceasca. Foarte putini lucreaza de acasa sau au posibilitatea de a-si stabili singuri cand si cat se duc la birou.
Si am scris mai sus ca „ar trebui sa munceasca” pentru ca am vazut nenumarate cazuri de mame care au renuntat la munca pentru a creste copilul (copii) si numai bine nu a fost. Pe langa faptul ca ancorarea doar in problemele copilului tampeste, devin greu de tratat probleme cu sotul de care depinde tot. Casatoriile fericite au in general doi soti egali.

Revenind la un caz practic de copil de 4 ani crescut de bunica in opinia ta:
– stat cu mama/tata pana la 9
– gradinita intre 9-13
– luat de bunica de la gradinita, stat cu bunica pana la 14-15
– somn 14/15 – 16/17
– stat cu bunica 16/17-18
– stat cu mama 18-20
– stat cu mama/tata 20-22.

Cine petrece mai multe ore cu el?

Din titlu sau din ideea pe care incerci sa o transmiti cred ca vrei sa te referi mai degraba la parintii care efectiv isi lasa copii la bunici luni dimineata si ii iau vineri seara sa sta cu ei in weekend. Da, se intampla, si aia chiar sunt parinti de weekend.

Ionuț Staicu a scris

@Dan, titlul rezumă ideea din articol. Dar nu poți trage o concluzie doar pe seama titlului, nu? :)

Vezi un comentariu mai sus: problema mea este cu părinții care își „abandonează” copilul în timpul săptămânii dar nu au nici o jenă în a da sfaturi despre cum să crești copilul.

Dan a scris

@Ionuț Staicu: Da.
Sefa sotiei mele isi duce duminica seara copii la bunici la OrasX, si ii aduce inapoi in OrasY vineri seara, pentru a petrece weekend-ul cu ei.
Cand i-am zis ca vrem sa ne ajute sa crestem copilul soacra mea avea impresia ca o sa i-l lasam luni dimineata (sta la 20 km de Bucuresti) si mai trecem dupa el vineri, sau eventual din cand in cand seara. A avut un mic soc cand a aflat ca nu poate exista asa ceva.

Pe timpul zilei de baiatul meu se ocupa bunica (nu chiar 7-20 dar sa zicem ca pe aproape) dar nu ma simt parinte de weekend. Ma consider un parinte normal, cu serviciu la program, cum sunt marea majoritate.

Si titlul si continutul articolul tau sugereaza ca daca nu stai toata ziua cu copilul tau esti mai putin parinte decat cel care sta. Eu sunt de parere ca cele 2 ore pe care le pierd din jurul pranzului (vezi programul de mai sus) nu ma trimit la starea de parinte part time.
Daca nu ar fi existat bunica probabil l-am fi dat la program prelungit la gradinita si dormea acolo deci un „cu mai știu eu cu cine” ar putea sa fie „educatoarea”.

In opinia mea parinti de weekend sunt parintii care efectiv stau doar in weekend cu copii, vezi mai sus un exemplu.

Dan a scris

@Ionuț Staicu: Nicaieri :)
Sunt insurat de suficienti ani ca sa imi formez reflexul de a asculta cu atentie ce mi se spune si de a da impresia ca tin cont de ele atunci cand este absolut necesar.

Cu trecerea anilor cred ca am devenit un pic mai intelept, ca am invatat ca deseori este inutil sa convingi oamenii, prefer sa imi vad de ale mele. Spre exemplu gura da se deschida de fiecare data cand aud colegele comandand homeopate dar am invatat ca e inutil sa o deschid, nimic din ce as putea zice nu le-ar putea schimba conceptiile.

Ma mai contrazic doar cu (semi)necunoscuti pe internet :P
Stiu, probabil nici pe tine nu te-am convins ca parinti nu devin „parinti de weekend” doar pentru ca sunt ajutati si de bunici in timpul zilei si inca consideri ca doar parintii full-time au drepturi sa dea sfaturi. E ok :)

Trebuie sa marturisesc ca de cand ai inceput sa scrii zilnic nu am mai urmarit cu atentie blogul. Daca imi permiti o intrebare personala: ai mai scris ceva despre copii sau tu si Despina inca va ganditi? Din cate imi amintesc (sper sa nu fac confuzie) lucra ceva in invatamant deci cam stie ce inseamna copiii, nu prea e cazul sa bagati in seama parerile tuturor neavenitilor (myself included :P )

Alex a scris

Mey, eu aş interpreta aşa: părinţii „de weekend”, cum îi numeşti, sunt în măsură a da sfaturi altor părinţi de weekend. Că noa, îs scenariile la fel, poate chiar se aplică diverse chestii la fel. Pînă la urmă, nici sfaturile tale de „părinte fulltime” nu i se aplică unei persoane care-şi vede copilul doar 3 ore pe zi, gen.

A, că ar fi ideală o etichetă, care să stabilească cum că faceţi parte din două categorii diferite? Absolut!

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter