Așa mi s-a spus mai deunăzi. Să-ți povestesc.
La o intersecție mică, niște șoferi adevărați au reușit să-și pocnească mașinile: unul a intrat în fundul celui din față.
Ca orice șofer adevărat, cel vinovat – adică cel din spate – nu a pornit avariile. Eu, pieton, îi sugerez – pe un ton cât se poate de normal – că ar fi util să pornească avariile dacă tot stă la taclale cu victima lui.
La care îmi spune:
vaaai, dar ce deștept eeeești!
Oh, wow, ce mi-ai zis-o! (îmi zic în gând). Apoi îi zic:
deștept sau nu, doar unul dintre noi a făcut accident
Tind să cred că a prins aluzia, pentru că imediat după a pornit avariile.
Chiar sunt curios, de unde agresivitatea asta pentru cineva care îți sugerează un lucru de bun simț. Chestii logice, chestii ce nu le-ai face acasă la tine, dar nu ai nici o jenă în a le etala în spațiul public.
Iar când ți se atrage atenția încerci să depășești recordul mondial la înjurături pe minut. De ce?
Sheldon, tu ești?
Poate omul avea nervi că a rămas fără banii de bere și trebuie să-și facă mașina. Tu nu ești irascibil când pierzi ceva bani?!
Răspuns: Pentru că oamenii sunt de căcat când este vorba despre propria vină, mai ales românii care au mereu un pretext pentru a țipa și face scandal.