M-am pricopsit pe la începutul lui decembrie cu Overwatch. La început mi s-a părut vag interesant, mă jucam doar cu prietenii o dată la câteva zile și cam aia era.
Eh, problema a fost când am observat că există „a great disturbance in the Force”, cum zicea nenea Kenobi: pe de o parte, nu făceam alte lucruri că „nu am timp”. Pe de altă parte, se părea că găsesc aproape zilnic cel puțin o oră pentru Overwatch.
Ca să nu o mai lungim inutil, Paymo Plus zice că am jucat 504998 secunde în total. Ce înseamnă asta? Aproape șase zile puse cap la cap.
Exact. 140 de ore de „n-am timp să…” în ultimele luni.
E mult? E puțin?
Mie mi s-a părut a fi mult, deci am făcut următoarea chestie:
Eu ti-am zis candva ca pierzi timpul pe chestii irelevante, dar n-ai vrut sa ma asculti.
Oricine isi face o analiza banala a gestiunii timpului, o sa aiba surpriza sa gaseasca o gramada de balarii cu care isi bate inutil capul, d’aia e bine din cand in cand sa isi faca o reevaluare in acest sens.
@ice4you: acum câțiva ani am renunțat și la FB tot în urma unei mini-analize de genul ăsta
@Ionuț Staicu: si eu le fac periodice ca mereu se aduna o gramada de rahaturi de care nu esti constient cat timp iti mananca si ramai agatat cu ele. La mine de retele sociale nu s’a pus problema, dar mi’am pierdut si eu mult timp cu alte tampenii mai mult sau mai putin online.
Overwatch giveway anyone ?
Uite și tu la ce voiai să mă prostești. Nu mi-a fost de ajuns cu CS-ul, veneai tu cu dependență d-asta
Asa am patit-o si eu cu LoL. Dupa vreo 24-36 ore de binge (jucat a 2-a oara in viata mea) i-am dat uninstall. Addictive shit. E si un subreddit unde am citit povesti horror cu oameni care si-au pierdut cariere, bani, sanatate mentala si ani buni din viata cu „cocaina” asta digitala – sau na, mentala. Reward centers si ce-o mai activa.
@Gigel Anonimu’: http://ingerisidemoni.ro/blog/dependenta-de-tehnologie-si-jocuri-video-incadrate-ca-boali-psihice
@ice4you: De acord.
@Gigel Anonimu’: din fericire devine in sfarsit si oficiala aceasta recunoastere a problemei si posibil ca de aici sa se incerce si ceva solutii pentru ca devine o boala tot mai extinsa si periculoasa pentru societate.
@ice4you: nu știu cât „din fericire” și nu știu nici cât de boală este. Orice hobby poate da dependență: cititul, colectarea de timbre (sau alte porcării), creșterea pisicilor etc.
Este doar o chestie ce nu o înțelegem pe deplin și facem ce știm noi mai bine în situații de genul: blamăm, ne speriem șamd.
În realitate însă, afectează creierele slabe la fel ca orice altceva.
@Ionuț Staicu: sunt de acord cu @ice4you. Nu poti sa compari gaming-ul cu cititul sau filatelia. Nu e atat un hobby cat o forma de masturbare mentala (am auzit-o pe asta demult intr-un film).
Si aici vb. mai ales de diversele MMO-uri care declanseaza tot soiul de reactii psihologice puternice, reactii ce creeaza si alimenteaza dependenta fara oprire. Probabil concepute in asa fel incat sa maximizeze dependenta jucatorului – asta-i cash cow-ul lor pana la urma.
Ba chiar cred ca in anumite privinte sunt mai „addictive” ca si drogurile din viata reala. Unu – sunt accesibile oricui, oriunde, oricand. Nu te costa aproape nimic. Doi – poti sa-ti iei doza nu o data pe zi cum face orice drogat respectabil ci non-stop timp de cateva (zeci) de ore. Cred ca asta intensifica gradul de dependenta.
Repet, ma refer in special la jocurile online care necesita o dedicare constanta din partea jucatorului si care nu se termina niciodata.
Singurul lucru bun este ca au efecte negative minore asupra sanatatii fizice. Asupra cele mentale insa…
Imi aminteste de un experiment cu un soarece care a avut de ales intre un buton care simula orgasmul si o bucata de branza si pana la urma a murit de foame.
@Gigel Anonimu’: eu ce sa mai argumentez?
@Ionut: faci confuzii grave, stimabile! Un hobby e un hobby … un drog e un drog, iar jocurile electronice sunt un drog virtual de care unii au nevoie de ajutor de specialitate sa scape, pe dincolo existand tot mai multe clinici care incearca sa ofere asemenea servicii! Pe langa asta … activitatea in sine este una cat se poate de criminala, dezvoltand numeroase boli de la grave in sus, incepand de la statul pe scaun cu orele si pana la probleme cu ochii sau cardio-vasculare.
Mai poti sa compari toate astea cu filatelia, cititul sau cresterea pisicilor … care btw, sunt obiceiuri de la foarte sanatoase in sus, stimuland simturile si creierul si nu distrugandu’le!
Restul, le’a zis nea Gigel mai sus, si aia mai educati ca noi in domeniu sa poata veni cu o opinie, psihiatri d’aia.
@ice4you: Nu fac confuzii deloc. Exagerez? Posibil, dar hai să luăm lucrurile la puricat:
– Procentual vorbind, câți din cei ce se joacă ajung să aibe cu adevărat o problemă de dependență? Am găsit câteva articole ce indică 2-3%;
– Sper că nu vrei să insinuezi că a ține 14 pisici în apartament e un obicei… uhm… sănătos.
– Activitate criminală? Glumești, nu? Comparăm cu fotbalul american, jucat de cel puțin 7% din elevii de liceu și care afectează în mod direct creierul jucătorilor (din cauza loviturilor și zdruncinăturilor), unde copiii sunt încurajați să participe?
– S-a dovedit în mai multe rânduri că jocurile video dezvoltă anumite abilități: atenție distributivă, reflexe șamd. 1, 2
—-
Repet: nu neg că unii ajung să aibă o problemă cu jocurile video. Dar, procentual vorbind, ăștia sunt subiecte bune de știri și atât. Nicidecum majoritatea!
@Ionuț Staicu: Ionut, eu discutia am purtat’o in ce privesc excesele de orice fel! Sa ai 14 matze e un exces, in schimb sa ai 1-2 e benefic din multe puncte de vedere. Sa ai o pasiune pentru timbre e una, sa dai toti banii din casa pe ele si sa moara muierita de foame ii alta. Sa joci o ora pe zi un joc electronic ca sa te destinzi e una, sa stai 14 ore pe zi lipit de el e alta. Problema este ca sunt multi cei care nu se pot opri si nici controla mai ales la jocurile de genul addicted. Ce ai reusit tu sa faci, dependenti nu pot decat eventual pe termen foarte scurt, sau inlocuind un drog cu altul.
In rest, asociatia aia mondiala a sanatatii, au luat decizia de a le include la capitolul boli psihice in baza unor studii facute in ultimi 20 de ani. Ma gandesc, ca dincolo de ce stim sau gasim noi pe net, sunt mai calificati sa faca asta, iar recunoasterea problemei va spori cu mult in timp alea cateva articole gasite de tine pe tema asta si procentele, care acum e logic sa fie foarte reduse cata vreme boala asta nu a fost recunoscuta oficial ca una.
Cam asta’i …
@ice4you:
Chestia asta făcută de tine este o eroare logică și are chiar și un nume. Chiar dacă picăm în altă eroare logică, gândește-te câți oameni care se joacă ceva cunoști și câți dintre aceștia sunt dependenți de un joc.
Asociația asta zice așa:
respectiv:
2-3%? Problemă gravă? Serios?
Sau e doar o exagerare gravă ce dă bine la știri?
Dincolo de ăștia 2-3% (hai, că sunt generos, să zicem 5%), pentru restul de 95% jocurile sunt benefice. Așa cum am zis mai sus, așa cum zice și tanti în filmul ăla, dezvoltă reflexe, gândirea laterală șamd.
Comparăm cu celelalte dependențe? Care chiar sunt nocive atât pentru consumator cât și pentru cei din jurul lor?
@iamntz
Sunt de acord cu tine ca 2-3% nu reprezinta o problema grava. Deasemeni sunt de acord ca jocurile video dezvolta diverse abilitati/reflexe etc.
Dar in studiul indicat de tine nu ni se spune ce tip de jocuri s-au analizat – doar „internet games”. Astea pot fi joculetze micute gen miniclip games sau diverse mmo-uri.
Repet, nu cred ca exista o problema semnificativa in randul jocurilor single player. Poti sa joci Mario, Age of Empires, Dwarf Fortress sau Desktop Tower Defense cu zecile (sutele) de ore si sa nu capeti dependenta. Ba dimpotriva sa-ti dezvolti anumite abilitati mentale – reflexul mana creier in cazul jocurilor de actiune sau capacitatea analitica in cazul jocurilor de strategie. 2-3% dependenta (sau mai putin) suna ok.
Cred ca problema este mult mai accentuata in cazul jocurilor multiplayer online (MMO-uri). Lucru aparent confirmat de anumite studii – 20% addiction levels. Din studiul pe care l-am mentionat rasar tot felul de procentaje ingrjoratoare – gen 29% au incercat sa se lase fara succes, 42% au sarit peste mese in favoarea jocului, etc.
Deci concluzia ar fi:
Jocurile single player – 2-3% addictivness, dezvolta abilitati mentale, nu necesita o prezenta continua/constanta
Jocurile MMO – 20% addictivness, dezvolta abilitati mentale, necesita o prezenta continua/constanta (te loghezi in fiecare zi sa faci raid-uri, sa verifici chestii, etc)