Cum nu am învățat C

Ziceam aici că voi povesti cum nu am învățat C. Prin urmare…

Primul calculator al meu a fost un CIP 03. O clonă de HC despre care cred că am mai scris pe blog și pe care am învățat ce înseamnă răbdarea. Și bazele programării.

Eh, problema era că atunci când am avut eu acest CIP – ’95-’96 – vremea lor era cam trecută și, evident, găseam extrem de puține materiale: aveam câteva jocuri pe niște casete audio și cam atât. La un moment dat găsisem o casetă cu utilitare, dar era coruptă și nu prea se încărca nimic de acolo

Dar găseam cărți pe subiect (la Biblioteca Județeană, în Oborul săptămânal, la anticariate; și acum cred că mai am vreo 6-7 cărți în bibliotecă…) și aflat diverse „noutăți” (care aveau deja câțiva ani vechime, dar… :D)

Iar una dintre noutăți era că, pe lângă BASIC, există și alte limbaje de programare pentru aceste calculatoare!

Singurul la care aveam acces era ASM – sau cod mașină – era ceva destul de abstract, dar, în mintea de la 13-14 ani avea ceva sens. Înțelegeam unele operațiuni, dar nu puteam spune că sunt fluent.

Dar am aflat că există și C, Pascal, Fortran, Cobol, Algol etc.

Erau exemple de cod în cărți iar C mi se părea că era cel mai clar dintre toate: să poți defini variabile? Funcții! Să poți face un loop? Mind blowing! Pe lângă BASIC, codul părea a veni din altă lume!

Din păcate însă, oricât am căutat, nu am putut găsi nimic altceva în afară de MONS/GENS de la HiSoft (fun fact: HiSoft încă există!).

Timpul a trecut, când am avut acces la PC am fost atras de altele (i.e. jocuri, apoi internet) și, când în final am reînceput să fiu interesat de programare, am fost copleșit de complexitate, uitasem aproape tot ce știam (trecuseră 3-4 ani) și… m-am pricopsit cu PHP, JS & co, iar restul e istorie.

Probabil data viitoare voi povesti și cum nu am învățat Ruby