Când te mai sperie sistemul medical de la noi…

Când te mai sperie sistemul medical de la noi… ©

… Ar trebui să te întrebi cum e la ei. În US, țara tuturor posibilităților, acum niște ani s-a întâmplat o chestie foarte interesantă: asigurările de sănătate au devenit private. Deci spitalele puteau cere orice sumă pacienților. Firmele de asigurări creșteau costurile pentru asigurați, spitalele creșteau tarifele și s-a intrat într-un cerc vicios în care toată lumea a avut de câștigat. Toată lumea, mai puțin pacienții, evident.

Au fost mediatizate și răsmediatizate facturi de zeci de mii de dolari pentru intervenții banale, gen schimbat un plasture sau mai știu eu ce naiba se încadrează la intervenții banale.

Uite un articol foarte interesant despre cum părinții unui copil au primit o factură de 18k. Pentru o sticlă de lapte. A baby was treated with a nap and a bottle of formula. His parents received an $18,000 bill.

În articol mai sunt și alți pățiți. Treaba asta îmi dă fiori:

The hospital charged Sulvetta a $15,666 trauma response fee, a hefty chunk of her $113,336 bill. Her insurance decided that the hospital fees for the one-day stay were too high, and — after negotiations — agreed to pay only a charge it deemed reasonable. The hospital then went after Sulvetta for $31,250.

Adică omu’ avea asigurare, firma de asigurări a decis că e prea mult, pacientul e bun de plată.

Alte întâmplări… interesante:

8 Comentarii

Gigel Anonimu' a scris

N-am mai calcat intr-un spital de stat romanesc de multa vreme si nu mai stiu cum merg lucrurile. Se mai da spaga? Nu se mai da spaga? Constanta in special.
Posibil sa fiu nevoit sa calc intr-unul (cu asigurare) si nu stiu daca sa-mi bag picioarele si sa merg la o clinica privata. :)

Gigel Anonimu' a scris

@Ionuț Staicu: Empatia ca empatia – profesionalismul si capacitatea de a vindeca ma intereseaza mai mult.
Cand ai de-a face zilnic cu zeci de bolnavi si boli si suferinte e normal sa dezvolti o atitudine indiferenta si sa nu mai simti ptr. fiecare – altfel ai innebuni probabil. E de inteles. Mai ales in sistemul medical de stat cu toate lacunele lui.
Atata vreme cat isi face treaba bine poate sa ma trateze ca pe o piatra – who cares? Nu merg acolo ptr. suport emotional.
Bine, recunosc ca e misto sa fii tratat cu atentie si empatie – dar na’, nu poti sa le ai pe toate – cel putin nu la stat.

Ionuț Staicu a scris

@Gigel Anonimu’: Eh, când începe medicul specialist să te certe pentru că te-ai ești suspect că te-ai îmbolnăvit de o boală contagioasă (i.e. ai luat-o de la altcineva!) parcă nu mai e atât de multă indiferență. :)

Și suportul emoțional o să vezi cât de util este când vezi că:

– programul de vizite este după ora 4 și maximum 2 ore,
– că te internează pentru trei zile doar ca să-ți facă niște analize ce durează 30 minute (trei zile în care stai alături de bolnavi contagioși!),
– că internarea durează cel puțin juma’ de oră (juma’ de oră doar să te proceseze! dacă ai bafta să fie și coadă, ai juma’ de oră ✕ câte persoane sunt în fața ta)
– șamd.

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter