Îmi plac documentarele astea care prezintă începuturile unor companii: cum s-au întâlnit fondatorii, ce provocări au întâmpinat, cine i-a ajutat etc.
Poate tocmai de aia mi-a plăcut foarte mult să citesc Masters of Doom și Just for Fun.
Ca mai toate companiile de gaming, succesul Blizzard a depins cel putin parțial de conjunctura anilor ’90: o altă firmă voia să intre în industria jocurilor, i-a cumpărat și au purces la treabă. Sigur, succesul este datorat în egală măsură și calității dar și inovației aduse.
Mie nu mi-au plăcut niciodată jocurile de genul RTS, TBS & co. FPS-urile și racing erau pentru mine. Dar, cu toate astea, țin minte că prin ’98-’99 eram de-a dreptul fascinat de cinematica din jocurile Blizzard. Starcraft (parcă?) venea pe un CD iar cinematica intra pe alte vreo trei.
Și nu-i de mirare că cinematica lor mi-a rămas întipărită în memorie: au fost primii care au făcut asta (și, evident, pentru o perioadă au fost și singurii).
Te bate gandul sa faci gamedev?
@Gigel Anonimu’: Îmi știu limitele, iar aici cred că pot trage liniștit linie.
N-au fost chiar primii (am jucat si Red Alert – Westwood, aparut inainte de SC, dar si Starcraft / Diablo / World Of Warcraft – Blizzard), dar da, au cinematica bestiala la toate jocurile produse
@Alex: Westwood era sub Blizzard la cinematică, ei aveau alt stil cu actori de mâna a 2-a filmați în studio.
Ce mișto arată Warcraft, lord of the clans, nu ar fi rău un remastered edition, nici nu știam că există jocul ăsta, e de pe la mijlocul anilor 90 iar în perioada aia cred că încă erau la modp jocurile de tip adventure, point and click.