Zelda: A Link to the Past

Zelda: A Link to the Past

Nu am fost niciodată fanul jocurilor de aventură. Mie mi-au plăcut mereu ori jocurile de genul „dacă mișcă cineva, trag” (aka FPS), ori jocurile de genul „turtește cât mai mulți pietoni” (i.e. carmageddon).

Prin urmare, Zelda nu a fost prea sus în lista mea de priorități, mai ales că primul meu contact n-a fost extrem de productiv, ca să zic așa… În plus, dacă în copilările prindeam un joc de genul Zelda, cel mai probabil nu știam destulă engleză pentru a-l putea juca altfel decât la ghici.

Acum câteva zile am început să joc Link to the Past. Și… îmi place. Muzica este superbă, grafica este bună, atenția la detalii este impresionantă iar povestea este și ea interesantă (un vrăjitor a pus stăpânire pe ținutul Hyrule iar jucătorul trebuie să găsească Master Sword pentru a-l putea înfrânge, rezolvând tot felul de puzzle-uri și colectând tot felul de power-ups între timp).

Fără doar și poate, este un joc care a îmbătrânit frumos.


În plus, momentul lansării, l-a făcut să fie jocul, având cam tot ce lipsea jocurilor pe consolele anilor ’90: acțiune, poveste, manuale…

Bonus:

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter