Zilele trecute a apărut trailer pentru filmul Sonic. Cu personajul din jocurile SEGA cu același nume:
Iar internetul luat-o razna. Reddit, Twitter și restul de locuri unde se adună lumea să bârfească s-au umplut de critici la adresa trailerului. Sau, mai precis, la adresa ariciului.
Moment în care directorul (regizorul? care e traducerea?) filmului a zis că vor fi schimbări:
Ceea ce ar putea fi bine. Dacă n-ar fi rău. Să explic.
Un film este viziunea cuiva despre un anumit subiect. Regizorul și scenariștii lucrează pentru a ilustra ceva în modul în care ei îl văd. Eu, când vizionez un film, aia vreau să văd: ce viziune au avut când au construit universul în care are loc toată acțiunea.
Imaginează-ți un Django Unchained în care Tarantino se lăsa influențat de sensiblioșii care ziceau că-s prea mulți de Nigga sau prea mulți morți. Imaginează-ți un Naș în care Copola scotea nu-știu-ce-scenă-memorabilă din film. Imaginează-ți un Comisar Moldovan fără „nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică”.
Toate astea fac parte din viziunea scenariștilor și a regizorului.
Când se lasă influențați atât de ușor nu înseamnă decât un singur lucru: încercând să mulțumească câteva mii/zeci de mii de oameni, regizorul arată nu doar că viziunea lui este extrem de nesigură, dar și că este perfect conștient de asta.
Desigur, excludem situația în care nu e altceva decât o strategie de marketing, urmând ca totul să rămână așa cum a fost până acum…
O să îmi placă filmul. Sonic a fost un joc mișto, deși nu am apucat să îl joc foarte mult.
@iuliancalin: si mario a fost un joc misto… Te-ai uitat la film?
silent hill a fost un joc misto. resident evil a fost un joc misto…