Cât de influențați sunt copiii de filmele violente?

Cât de influențați sunt copiii de filmele violente?

Pentru cei cărora John Wick li s-a părut un concept original, țin să le aduc aminte de filmele anilor ’70 și ’80 (Rambo, Van Damme, Bruce Lee și restul găștii) în care era unul contra tuturor. De ce crezi că bancurile cu Chuck Norris îl portretizează pe acesta ca fiind cel de care bau bau se teme?

În viața mea de adult (mă rog… „adult”) am realizat că genul ăsta de filme nu fac decât să reducă Viața la un nimic absolut și că nu este nici o problemă în a suci câteva capete pentru un câștig material (nici măcar pentru un greater good).

Desigur, mintea mea de copil aprecia toată cafteala. Bine, asta și pentru că gama de divertisment disponibilă era așa: filme de genul ăsta sau nimic. Iar cum atunci nu erau categorisirile de genul AP sau 18+… Cât timp nu erau buci și țâțe, aveam voie să vizionăm. (Pentru că se știe, țâțele pervertesc mintea copiilor. Gloanțe în capete? Absolut ok!)

Dar este o problemă: ce efect au genul ăsta de filme asupra copiilor? O bună parte din copii înțelegeau că genul ăsta de filme sunt povești și că în viața reală nu funcționează așa. Doar căăăăă….

Am aflat că este nevoie de multă forță pentru a rupe un gât. Asta pentru că aveam o gașcă de bully prin clasa a 5-a sau a 6-a a căror activitate preferată era fix asta: să reproducă mișcările din filmele de acțiune. Din fericire, nu au fost niciodată destul de forțoși să rupă vreun cap (literalmente). Eu m-am ales cu o durere de gât de câteva zile.

Unu’ a încercat aceeași chestie prin fața blocului (deși nu aș putea plasa în timp dacă a fost înainte sau după incidentele de la școală). A fost unul dintre (foarte) puținii norocoși care au primit un pumn de la mine. A înțeles mesajul iar viețile noastre nu s-au mai interesectat de atunci.

Tot la influențe din filme, trebuie să-i menționez și pe cei care l-au văzut pe Van Damme cum a învățat să facă șpagatul cu forța și dacă așa era în film… înseamnă că era adevărat!

Nu am o concluzie, nu am o pildă, doar voiam să las asta scris.

4 Comentarii

Andrei a scris

Pe mine mă apucă râsul când văd filme din astea, sau scene din astea de dans. În majoritatea artelor marțiale picioarele au scopul de a te ține în echilibru sau sau de a sta în așa poziție încât să transmiți mai multă forță membrelor inferioare. Niciun pro nu se bate cu pumnii goi, craniul adversarului e mult mai tare decât oscioarele pe care le ai la degete și care se pot rupe la un impact de 10-30 de kg. Revenind la copii, nu filmele sau jocurile sunt problema, copiii sunt influențați de părinți, de educația pe care le-o dă sau nu le-o dă.

Mălin a scris

Eu mereu am considerat filmele astea ca fiind pentru looseri. Încă de pe vremea când eram puștan și diverși colegi de-ai mei povesteau în fiecare pauză de Cichi Cean și Brus li. Mi-era suficient să văd cine e interesat de așa ceva ca să-mi dau seama că nu e ceva pentru mine.
Până la urmă sunt mai interesante țățele. Si mult mai sănătoase de altfel. Psihic vorbind…

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter