Într-o discuție pe forum, s-a ajuns la un subiect foarte interesant: cât de mult contează cu ce ești îmbrăcat atunci când te întâlnești pentru prima dată cu cineva – în cazul de față când scopul este angajarea.
La nivel teoretic și în cazul ideal, modul în care ești îmbrăcat nu ar trebui să conteze. Cum nu ar trebui să conteze nici înălțimea, lățimea, culoarea pielii sau a părului, sexul șamd. Ar trebui să conteze doar ce știi să faci.
Doar că, surpriză, practica nu-i ca teoria. Eu sunt de părere că ambele părți se vor analiza din cap până-n picioare până se vor toci retinele. Se vor observa reciproc mișcările, intonația vorbirii, poziția corpului, mimica feței. Tot.
Tu ce zici? Chiar contează cum te îmbraci la un interviu?
cum se zice în poker, depinde de adversari, de textura boardului, tendițe, etc. Dacă ești bun nu contează, dar dacă ești un mititel până și o strâmbătură, un gest aiurea te poate costa.
shit! nu-mi aminti. zilele trecute am primit ditai muștruluiala de la o prietenă că n-am voie cu ruj roșu la interviu (nu vă imaginați ceva de vampă, dar ceva să arate și buzele mele color), n-am voie cu ojă roșie (nu contează că unghiile sunt cum aveau dactilografele pe vremuri), n-am voie nemachiată (ultra-discret, dar e obligatoriu), n-am voie să ies din alb-negru-gri-bleu-albastru-bej (nu c-aș fi ieșit, toate hainele mele de job sunt așa și aproape că nu mai am altfel de haine), n-am voie niciun accesoriu mai colorat (mi-a făcut un circ monstru că m-a văzut cu ciorapi-dres roșii- la ținută ultra sobră alb-negru, dar nu mai conta), n-am voie nici măcar iluzia unei croieli mai tinerești. musai pantofi negri, de babă. d-astea.
am lucrat 10 ani în stilul ăsta și mă simțeam o fantomă.
mno, în consecință mi-am luat ojă nuanța pielii sidefată, ruj-nuanță buzelor și o cutie de pudră (eu nu mă machiez). te țin la curent care va fi rezultatul următoarelor interviuri.
Conteaza foarte mult in Romania. In afara tarii ii intereseaza ce stii sa faci iar restul vine la pachet.