Am văzut într-un magazin o fetiță, să zic 6-7 ani, rugându-se de taică-su, să-i cumpere ceva de halăuin. Nu m-a interesat în mod deosebit ce, dar am observat reacția extrem de nervoasă a tatălui care i-a explicat cum „halăuinul nu e sărbătoarea noastră și că ar face bine să-și scoată din cap prostiile astea”.
Azi, pe un grup de FB, o mămică mai îngrijorată decât pompierul atomic-prezidențial întreba „ce facem cu sărbătoarea morții” și cum le explicăm copiilor una-alta.
Nu avem nici o problemă în a ne educa copiii în iubirea și bucuria propovăduită de creștinism, unde ajungi într-un loc cu flăcări eterne unde sufletul îți va fi chinuit pentru eternitate dacă nu pupi poala popii cum trebuie. Săptămâna patimimilor, crucificarea, sacrificarea pruncilor de către Irod sunt ok.
Capra cu trei iezi, Scufița Roșie, Albă ca zăpada și restul basmelor clasice sunt și ele ok.
Băi, dar când ajungem la sărbătoarea morții? Stai așa, aici tragem linie! Unde ajungem în ritmul ăsta?
Am o prietenă religioasă. Acum niște ani îmi povestea cum i-au scos niște puști mașina din mocirlă. „Nu prea mi-a plăcut mie de ei, că erau costumați în scheleți, dar au fost drăguți și m-au ajutat”.
Și-n capul meu era: „da’ cu scheleții ce mai ai soro, că toți ajungem acolo?!”.
Te provoc sa zici repede si de multe ori: „eu pup poala popii, popa pupa poala mea”
Cred ca o sa-ti placa ce a zis Marilyn Manson intr-un interviu (1:05):
„Everyone’s so afraid of death that they want to get closer to it by fascinating over things like: serial killers and horror movies….”
Si nu stiu daca ai ascultat/citit cartea lui Jocko (Discipline equals Freedom) da’ el zice ceva de genul:
„Death is part of life because there is no life without death.”
Aici e vorba de egoism vere nu de principii. Decât să ne pervertească copilul o sărbătoare dinasta capitalist-consumeristă, mai bine să ne pervertească copilul un preot. Violându-l…