Ce facem cu anvelopele uzate?

Ce facem cu anvelopele uzate? ©

Până am ajuns la vulcanizare cu Maybach-ul din dotare eram mai îngrijorat decât Iohanis pentru o treabă: ce naiba fac cu anvelopele vechi? Alea noi abia au încăput pe banchetă și na, parcă n-aș fi vrut să murdăresc scaunele de piele.

În fine, îl întreb pe vulcanian ce fac cu ele, dacă pot să i le las și îmi spune relaxat: sigur, avem contract cu o firmă: o dată pe săptămână vine să ridice toate anvelopele.

Ajung la taică-miu (avea musafiri), îi povestesc isprava, iar musafirul zice plin de obidă:

– ăla o să ți le vândă!
– eu ce făceam eu ele?!
– le aruncai!!!
– păi asta am făcut!
– nu, i le-ai lăsat ăluia și ăla le vinde!

Am rămas pe moment un pic mirat de atitudine, dar hakuna matata și am uitat de eveniment. Doar căăăăăă….

M-am plimbat cam mult (la pas adică) în ultimele zile și am văzut cam la fiecare ghenă cel puțin o pereche de anvelope. Ceea ce înseamnă că… nenea ala de mai sus nu era chiar singular în gândirea lui.

Și mi-a picat fisa: românii preferă să facă un efort extra doar pentru a evita un potențial câștig pentru altcineva!

3 Comentarii

Ady a scris

well, să eviți un eventual câștig pt altul și în același timp, prin aceeași acțiune/fapt/inacțiune să eviți o pierdere pt tine însuți pot să înțeleg.
dar dacă o faptă/acțiune a mea, care nu-mi produce absolut nicio pagubă mie și chiar mă scapă de unele inconveniente sau dileme morale (mie mi-ar fi aiurea să arunc la tomberon niște anvelope, probabil aș căuta ceva pt reciclat, chestii) duce la un câștig pt altul, din partea mea să câștige frate, treaba lui.
acum 3 ani am donat niște mobilă de bucătărie și un aragaz. relativ vechi, dar încă funcționale. ăia au venit, le-au demontat, cărat pe scări și cărat acasă la ei cu o dacie papuc sau ceva cu o micro-remorcă. ”de ce nu le-ai aruncat/vândut?!” am fost întrebată. unde plm să le arunc? ce firmă să caut și să plătesc să mi le ia și să le arunce cine știe unde?! de vândut, altă distracție, timp pierdut, eventual solicitări de plătit transport sau mai știu eu ce.

Gigel Anonimu' a scris

Cred ca-i vorba de instinctul de „fairness” care-i cica strong la cam toate mamiferele (probabil ai vazut exp. cu maimutele, strugurii si castravetii).
Plus mai ei si atasamentul fata de lucrurile detinute care le creste valoarea in ochii detinatorului.

Cand rulezi ecuatia asta la nivel emotional (fara sa folosesti logica prea mult) probabil iese ceva de genul:
„Nu-i corect ca pur si simplu sa-i dau lui X ceva ce valoreaza o oarece suma de bani FARA ca eu sa primesc o parte din acea suma. Mai bine depun putin efort dar in felul asta nu ies in ‘pierdere’ „.

Daca bagi gandire analitica atunci vezi ca de fapt asa cum ai zis tu castigi niste timp. La nivel pur emotional insa probabil se intampla altfel.

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter