Am asistat la o discuție cel puțin… uhm… interesantă zilele trecute despre cum copiii nemți sunt mult mai ascultători decât copiii români. Sigur, „statistica” era făcută comparând o familie cu trei copii cu o altă familie cu patru copii, dar ideea rămâne: admirăm anumite calități ce le considerăm înnăscute, când, de fapt, sunt dobândite.
Din varii motive nu am intervenit, așa că scriu aici.
Nemții sunt mai organizați, mai punctuali, mai serioși, dar toate astea nu pentru că au vreo genă mai deosebită, vreun cromozom pus ceva mai strâmb (sau mai drept!) decât românii.
In fact, știai că, la începutul anilor 1900, produsele nemțești erau atât de proaste încât UK – care a observat că produsele din DE erau inferioare – au cerut ca pe toate produsele să scrie „Made in …”? Da, acel Made in Germany lăudat de aproape o sută de ani, a fost inventat pentru a-i face de rușine!
Crezi că a fost vreo mutație genetică ce a schimbat mentalitatea întregii Germanii? Sauuu… pur și simplu ține de educație?
nu e vorba neapărat de nemți aici, ci de toate popoarele pentru care există o oarecare admirație față de anumite calițăți râvnite.
