Anul trecut am tot pus câteva cărți de beletristică în lista mea de lectură. Iar Flori Pentru Algernon (Daniel Keyes) era și ea pe acolo. Am început-o ieri și… este senzațională!
Pe scurt: Charlie este supus unei operații experimentale pe creier care îi crește IQ-ul de la retard la geniu.
Acțiunea este foarte mișto povestită, prin ochii lui Charlie, sub forma unui jurnal. Începe așa:
rapor de progrs 1
3 matie
Dr Strauss zice să sciu ce gndesc şi ţiu minte şi orcei cu mine de acum mai deprate. Nu şti dece da — zice căi imprtant ca să vadă pot folosi pe mine. Aş vrea ca da fincă Dra Kinnian zice că ei poate face pe mine deştept. Io vrea să fi deştept. Numele meo ie Charlie Gordon. Lucrz în brutăria Donners. Dl Donner dă mie 11 dolri pe săptnâna şi pâne şi cozonac dacă vrea io. Am 32 de an şi zioa mea ie pesteo lună. Leam zis lui Dr Strauss şi prefesor Nemur că nu scri bine, da iei zice nui nimic zice să scri aşa cum vrbesc şi cum scri copuneri la clasa lu Dra Kinnian dela centru dela colegiu beekmin pentr adult întârziaţ unde merg sănvăţ 3 ori pe săptmână în timpu meo liber. Dr Strauss zice scri mult totce gndesc şi totce săntâmplă da numa pot gndesc fiincă nam cesă scri aşa termin pentr az… al dtale credincios Charlie Gordon.
Pe parcurs, fiecare raport de jurnal este din ce în ce mai corect scris
Plot-ul mi se pare că este foarte asemănător cu Limitless, unde s-a folosit o pastilă, nu o operație.
În altă ordine de idei, am terminat de citit toată seria Dune. What a ride! Recomand cu toate mâinile!
N-am citit „Flori ptr. Argenon” da’ am auzit lucruri bune despre. Soarecele m-a facut sa ma gandesc la „Of Mice and Men” de Steinbeck.