Am un client din US care preferă întâlnirile târzii. Târzii pentru el, pentru mine sunt cu noaptea în cap: primele au fost la 4:30AM dar era un pic prea devreme pentru mine, așa că le-am mutat la 5:30AM. Și avem întâlniri cam la două-trei zile, când își mai aduce aminte de lucruri.
Mă deranjează că îmi taie din elanul de dimineață, dar asta e o altă poveste.
Mă trezesc eu azi, mă uit la ceas: fără un’șpe minute. Eh, m-am trezit cu un minut mai devreme decât alarma, yay! Mă ridic din pat, îmi fac cafeaua, îi trimit omului mesaj: „sunt aici, dacă vrei să rezolvăm mai repede, putem”.
Mă apuc de treabă pentru un alt client, se face și juma’, primul client nu răspunde.
Cafeaua e pe terminate.
Mai fac una-alta, mă uit la ceas, fără un sfert. Sunt convins că nu mai vine clientul, mă apuc serios la treabă.
Pentru cinci minute.
Când începe
Să
SUNE CEASUL!
M-am trezit cu fix o oră mai devreme și nu mi-am dat seama.
Prin urmare, mi-am propus ca în următorii doi ani, până ajung la 40, să învăț să citesc ceasul.
ai ceas cu limbi la alarma? sau trebuie sa inveti cifrele ca sa iti dai seama ca e 3 si nu 4?
@matthers: și-și.
Partea și mai ciudată este că am ceas la mână plus încă 3 în cameră. Le-am ignorat grațios. Pe toate.
Esti indragostit poate