Pe un grup de FB pe care mai procrastinez eu cu spor întreabă cineva cu cine poate vorbi pentru a-și deschide o cafenea cu produse de specialitate.
Eh, oamenii au început să dea sfaturi, despre ce și cum:
- Unii recomandau Illy;
- Alții recomandau Julius Meinl;
- Una, mai amuzantă, a început să recomande… capsule.
Oameni buni, termenul nu este unul chiar vag; este standard și constă în boabele culese în anumite zone geografice (e.g. o cafea Ethiopia are boabe culese dintr-o anumită zonă a Ethiopiei, fără boabe din alte surse) și într-o anumită climă.
Illy, Meinl, capsulele și alte giumbușlucuri au piața lor, sunt bune pentru băutorii … să le zicem „fără pretenții prea mari”. Prin însuși modul de distribuție, este imposibil să scoți o cafea bună din niște boabe prăjite cu multe luni în urmă (de cele mai multe ori prea prăjite) sau, mai grav, măcinate cu luni în urmă. Poți scoate, cel mult, o cafea… decentă.
Doar mie mi se pare ciudat că cele mai cunoscute mărci de cafea ambalată vin din țări care nu cultivă cafea?
