Hercule a fost unul dintre primele jocuri jucate de mine pe PC la modul.. să zicem… intens. Îmi aduc aminte cum mă duceam la o sală de calculatoare unde pierdeam orele (sau, mai bine zis, banii) în weekend-uri. Prin urmare, mi-a făcut plăcere să-l rejoc azi. Dincolo de grafică, a rămas la fel de mișto cum mi-l aduceam aminte.
Nu e un joc lung și în primele trei sferturi este rezonabil de ușor de jucat, fără să genereze prea multe frustrări. Dar compensează din plin de la ciclop…
Azi la TV era Prince of Persia, mi-a adus aminte de The Two Thrones. Alt joc favorit, despre care voi scrie cu altă ocazie.
Ah, a man of culture.
Foarte fain jocul dar si greu in draci la nivelele avansate.
Cat despre PoP The Two thrones – ah, alt gem. Cate combinatii misto de combat schemes + decapitari and shit. Parca au scos nivelele astea de gore din urmatoarele serii.
PS: Alladin SNES? Tin minte ca il jucam la ora de informatica in clasa a 8-a.
@Gigel Anonimu’: TTT a fost ultimul din seria aia (din punctul meu de vedere ăla a fost ultimul joc PoP
).
Au mai încercat marea cu degetul cu încă unul sau două, dar au fost fail-uri. E.g. la unul puteai termina jocul doar prin grinding (adică fără să fie nevoie de skill): doar acrobații banale și unde mureai apărea îngerașul și te aducea înapoi 1-2 secunde. Bleah.
@Ionuț Staicu: Nici eu nu le-am mai jucat pe restul. TTT si primul au fost the shit.
Btw, cand l-am jucat pe caseta pe ala a lui Jordan Mechner n-am reusit sa trec niciodata de al 2-lea ecran.
joc bine marketat, bine făcut și targetat fix pe nișa de începători în ale gamingului ( printre care și copii în mare parte). Multe nu faci în el doar interacționezi puțin dar are niște animații și voice acting/efecte 3d de note maxime pentru vremea aia.