A lucra într-un loc nasol te erodează. Puțin câte puțin, a știi că ce faci este greșit și totuși a face acel lucru – a fi „obligat” – îți tocește stima de sine.
Nu vorbesc despre a lucra ceva ce nu-ți place, vorbesc despre a lucra la ceva care îți pune la îndoială busola morală și profesionalismul. Bine, pe de altă parte, a lucra într-un astfel de loc oricum dă dovadă că busola ți-e decalibrată, dar divagăm.
Am ajuns accidental pe site-ul protv. Un articol despre… habar n-am ce; spre sfârșitul articolului era un video complet fără legătură și cu autoplay (audio pornit, evident!).
Acum… crezi că în toată viața site-ului ăsta n-au fost oameni care au zis „bă, nu e ok să ai un video cu autoplay la sfârșitul articolului”? A fost, dar dacă șeful a zis că așa trebuie, a avut de ales: facem ce trebuie sau ce trebuie?
E un exemplu minor, dar sunt zeci de alte exemple de genul. Titluri înșelătoare. Site-uri de sport cu articole de can can (chiar, există site-uri de sport românești?). Copy/paste din alte locuri. Traduceri jenante. Virgule aiurea. Cratime unde nuși au locul. Ambalaje tâmpite. Telecomenzi de sticlă. Mizeriile zise de vloggărul ăla de care nimeni nu-și va aduce aminte peste jumătate de an. Vloggărul celălant, care a făcut alte căcaturi (trebuie să fie unul, mereu trebuie să fie cineva care face porcarii…).
Toate căcaturile astea se adună. Omu’ cu busola și-așa dereglată gândește pragmatic: „principii sau stomac plin?”. Alături de „dacă nu fac eu, face altul”, avem rețeta pentru produse nasoale.
N-am concluzie, ziceți voi.
Te futi in ei de sefi, clienti si vendori dobitoci. La un moment dat nu vei mai putea si vei rabufni, iti garantez, asa cum (gresit probabil? sau nu?!?) am rabufnit eu, zicandu-i uneia ca, efectiv, e proasta. Si-am fost dat afara
Poate ca e bine, am scapat de erodarea aia.
E hai, iar esti criticul oricarei chestii existente! Vezi ca te mai si inseli. Si grav asa…!