Mă uitam la bubuiala din Beirut și îmi tot suna cunoscută substanța asta „azotat de amoniu”. O fi de la bubuiala de la Mihăilești de acum câțiva ani? Nu, sigur nu.
Și apoi m-a trăznit: în copilăria mea, când mă duceam la țară, bunicii mei aveau câțiva saci de plastic în șopron. Cu… azotat! Și nu doar bunicii mei, ci majoritatea oamenilor din sat aveau 4-5+ saci la îndemână, că deh, e bun la porumb. De fapt, la ce sol nisipos era acolo, era bun la orice…
Acum îmi dau seama că în toată perioada în care am stat acolo, grindina aia cu bucăți de gheață cât oul de gâscă (a distrus toate recoltele, acoperișuri de case etc) putea să devină rapid cea mai mică problemă a pre-adolescenței mele!
Azotat de amoniu.
https://romania.europalibera.org/a/nitratul-de-amoniu-la-baza-exploziei-din-beirut-provenea-de-la-o-nava-sub-pavilionul-moldovei/30767365.html