Soba

Că tot am început să povestesc diverse întâmplări ce par că s-au întâmplat acum o sută de ani (chiar dacă au trecut mai puțin de zece ani de atunci!), hai să-ți povestesc și despre întâmplarea cu soba. Înainte de a-ți povesti întâmplarea, trebuie să-ți explic cum stătea treaba în service.

Din varii motive (afacere de familie, încredere prea mare în angajați, etc) aveam o casieră. Care întâmplător era și nepoata șefului (toate întâmplările fac referire la trecut, chiar dacă treaba încă mai e așa cum era și atunci). Lângă service-ul nostru, era un atelier de termopane & craps like that unde lucra soțul casierei și cu care venea în fiecare dimineață la muncă (doh!). La începuturi, în perioada foarte rece a anului ne încălzeam la o sobă. Noi – zece oameni – aveam o sobă micuță ce dădea căldură cât o brichetă, în jurul căreia ne strângeam să ne imaginăm că ne încălzim. Ea – o singură persoană – avea ditamai soba ce putea face față și dacă o lăsa în curte. Mă rog, nu asta este important…

Ori dimineața, ori seara (depinde cât de liber era; cert este că dimineața nu se știa sigur), se făcea refill la sobe. Cu motorină de groapă. Că era mai ieftină (și nu neapărat mai bună). Motorina se ținea în niște butoaie mari (cred că 200l sau ceva de genul), iar butoaiele într-un soi de magazie ce avea pereții sită. De fapt pereții erau făcuți din câțiva stâlpi :w00t: și oricum ai fi privită problema, nu se putea pune problema de aerisire. Prin urmare, toți fumăcioșii din service (la un moment dat eram doi nefumători din zece oameni) intrau în magazia respectivă fără probleme cu țigara aprinsă.

Nimic nu se compară cu o gură de motorină dis de dimineață. Prinzi un chef de viață nebun…

Așa… Într-o dimineață geroasă de decembrie ajungem toți la muncă și așteptăm (cu nerăbdare și un chef nebun de măturat zăpada)  fata să vină să ne deschidă poarta. Intrăm noi în service, ne ducem în spate (fără interpretări, da?!) să ne schimbăm când auzim un BUM îmbufnat. Nu zice nimeni nimic și am zis că ori s-a scăpat casiera ( :w00t: ) ori s-a întâmplat ceva pe afară. Well… După nici juma’ de minut vine o mireasmă plăcută. Ai fost vreodată de față când se pârlește porcul? Eh, o mireasma d-aia, de păr și piele arsă.

Ce s-a întâmplat? O întrebăm toți pe tipă (nu dau numele din varii motive :P ). Ea: nimic, chemați-l pe bărbată-miu!

A venit papă-laptele și au plecat. Nu am mai văzut-o vreo două-trei săptămâni… Ce se întâmplase ?

Tipa îi tot văzuse pe ăia că intră cu țigara aprinsă în magazie. De asemenea, nu știa dacă soba este plină sau nu. Să folosească o lanternă? Să folosească o brichetă? Grea alegere… A ales în cele din urmă bricheta, fără să țină cont că există o mică posibilitiate să se fi acumulat gaze. Gazele s-au speriat de foc și au sărit în sus de bucurie că cineva s-a gândit să le dea drumul…

5 Comentarii

Mirela a scris

Sorry for being picky, dar…
„…era un atelier de termopane & craps like that unde lucra soțul casierei și cu care venea în fiecare dimineață la muncă” —> cu cine venea la muncă, cu atelierul de termopane??? :-D

Și defapt ce se pârlise ca porcul? Casiera sau vreunul din voi?

Mirela a scris

Dacă tot ești așa… „și cu care” se referă la atelier, nu la soț, cel puțin în gramatica limbii române ;-)

Iar în ce privește pârleala, se vede că am sărit peste fraza cea mai importantă. Mea culpa.

Dar totuși… „otv”? Nu-mi spune nimic, eu ne mai trăind în țară demult-mult-mult…

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter