În tinerețile mele – 15-20 de ani în urmă – nu aveam prea mari probleme să fac nopți albe, să mă culc la 3-4 dimineața, să mă trezesc la 6 și să o iau de la capăt ziua următoare. De fapt, când aveam 20, cam ăsta a fost programul meu timp de vreo trei ani. Plus, ocazional, nopți complet nedormite (i.e. „zile” de 48h+).
Între timp am îmbătrânit – m-am „maturizat” – am început să-mi reglez programul de somn, să am grijă cât dorm șamd. Bine, unul dintre motivele pentru care s-a întâmplat treaba asta a fost și că la un moment dat începuse să mă doară dinții, ficatul și… na.
Eh, și ieri mă gândeam: de la 22h uptime fără probleme atunci, oare cât rezist acum? Ei bine… După 17h deja începeam să mă resimt. După 18h aveam probelme în a-mi ține ochii deschiși.
Exclus să mă „satur” cu 2-3h de somn. Ocazional – o dată, de două ori pe lună – dorm 14h, dar am nevoie de minimum 6 pentru a fi măcar vag funcțional.
Bine ca nu ai….SLA