Ultima modă apărută în ultimii… zece ani cred este fasting-ul. Pe scurt, faci foamea, ai voie doar apă. Post negru, cum zic habotnicii. Și are tot felul de variațiuni: intermitent (unde sari peste micul dejun) sau zile întregi. Zile consecutive, să ne înțelegem.
Iar treaba asta are parte de un hype destul de mare, fiind promovat mai ales în Silicon Valley, că vai, ce productivitate, ce focus, ce minune!
Eu am o teorie.
Premisa este că în Silicon Valley (și în San Francisco, în general) există un număr foarte mare de homeless și că un salariu de peste 100.000$/an ar fi un minim necesar pentru a trăi rezonabil. It’s a fact. 1 2 3. Chiriile în SF ajung și la 6-8000$/lună.
Teoria este așa: ăștia promovează fasting-ul pentru că… n-au bani de mâncare. Și nu poți spune „azi sar peste mâncare, că nu mai am bani de chirie”, că na, te faci de râs. Ești hipsteri și spui „am decis că azi fac fasting”. Eh? Altfel sună, nu?
În altă ordine de idei, am învățat să fac lipii (lavash), nu fasting.
Șaormar mă fac!
Am incercat eu sa fac.
Mai mult de o zi nu pot. Si in acea zi sa stau ca o lepra
1. Din informațiile mele (nu neapărat exacte) postul negru al habotnicilor este inclusiv fără apă până la apusul soarelui sau cam așa. Cum tensiunea mea are nevoie de minim 1 l de apă de-a lungul zilei ca să nu mă lase-n drum, am ignorat complet ideea.
), i-am explicat motivele comportamentului meu și mi-am cerut scuze de 64366467 ori. Apoi am mâncat și am fost zen. 
deci no fasting for me.
2. Acum vreo 1-2 săptămâni din motive independente de mine mi s-a amânat prânzul. După sandvișuri de la 8, am mai mâncat pe la 15 și ceva. Colega mea de birou mai avea un pic și se ascundea să n-o bat, deși m-am controlat cât am putut (nu prea mult
3. Ne zici și rețeta pt liniile alea, să nu leșinăm p-acilea? Te rog.
@Ady: Rețeta e simplă: 100% făină, 50% apă, 2% sare, 2% ulei de măsline. Amesteci, împarți în biluțe (50-70g should do), le lași să se relaxeze glutenul 5-10 minute apoi le întinzi cu sucitorul. Le pui în tigaie câte 1-2 minute pe fiecare parte, până se umflă apoi le mănânci cu poftă. Sau cu unt, zacuscă, humus, carne etc
@Ady: E un prag intre „imi e foame da-l naibii de fasting” si „imi e foame dar simt niste efecte misto”. Cu cat bagi mai multe ore sau practici mai des atingi mai repede pragul.
Sunt niste senzatii faine care bat senzatia de flamanzime.
@Gigel Anonimu’:
Prima senzație care-mi vine în minte știi care e? Aia de sațietate
@Gigel Anonimu’: ăăă, nu eram la nivelul ”îmi e foame, dă-l naibii de fasting”, eram la nivelul ”afară strălucește soarele, morții mamii lui de soare de ce strălucește, paștele și grijania, @%#^$#^&%!$&$#(*^$$#%^*^@!$*^#*^$^(*&%@$^$@&$@**%)!#%#&$$&*$$&&^$@%^# lui de soare, eu nu vreau să strălucească”- foame.
am ajuns de vreo 2-3 ori în viață la nivelul ăsta, de mai multe ori doar la ”morții mamei lui” (când mă uitam muncind), nu știu cum e dincolo, dar e foarte zen când te întorci înapoi de la nivelul ăsta.
mi se întâmplă și la oboseală mare.
la sete e mai simplu: parcă aș vrea niște apă, mi-e cam sete, n-o să-mi fie bine dacă nu beau niște apă acum. zbang. ”uite, doamna, a căzut, ridicați-vă s-o punem pe un scaun”. de vreo 2 ori în viață. pe a treia am evitat-o la mustață, am mers din stația de mașină până la chioșc ca prin apă, în cioșc lumea deja se învârtea și marginile neguroase erau la coada ochiului.
@Ionuț Staicu: mulțumesc.
Hmm. Daca nu mananc, desi o fac haotic, devin nervos si ma cert cu lumea aiurea. Dupa ce mananc ma linistesc. Mi-ai adus aminte de reclamele la Japp. Ia de aici: