Nu am umblat în prea multe cimitire la viața mea. Să zicem că… n-am avut nevoie. Dar na, cum viața are etapele ei, sunt la vârsta la care încep să le vizitez mai des decât frecventam cluburile în tinerețe.
Până curând, am fost în fix trei cimitire: unul în Constanța, unul în Năvodari și unul la dracu-n praznic, în Oltenia. Peste tot mormintele aveau același pattern: scrisul pe cruce era spre mormânt. Deci, cumva, acest pattern mi-a fost întipărit în creier ca fiind cel normal.
Doar că lumea mea a fost dată peste cap în momentul în care m-am însurat. Mă rog, nu chiar când m-am însurat, dar însurătoarea a fost cea care a declanșat o revoluție în viața dar mai ales în creierul meu: am fost la mormântul mamei mamei soacre.
Și ceva mi-a atras atenția la modul ăla, super deranjant: scrisul de pe cruci era în exterior. Era atât de aiurea încât crucile celor îngropați la marginea cimitirului puteau fi citite doar din afara cimitirului!
Ceea ce mă face să mă întreb: e o chestie regională treaba asta cu fața corectă a crucii?
WTF! Nu am inteles nimic din ce ai spus.
@Marius:
Unde este „normal” să fie scrisul de pe cruce? Pe partea dinspre mormânt sau pe partea cealaltă?
în toate cimiterele (care naiba e pluralul articulat?!) în care am ajuns eu (inclusiv Oltenia
) scrisul pe cruce era spre ”exterior”, spre potecă/alee, etc, nu spre mormânt.
în definitiv ideea de bază e să vadă eventualii vizitatori cine e acolo, pe mort nu-l mai interesează să citească ce scrie pe propria cruce.