Aud la vecinii mei (unde în altă parte? 
) cum se ceartă. O voce de mascul feroce abuzat în copilărie de cel puțin trei persoane se aude:
- Idiotule!
- Tâmpitule!
- Prostule, tu nu mă contrazici pe mine!
Deoarece stau doar trei persoane în casa aia, nu pot decât să presupun că e vorba despre copil.
Ghicește cineva cum se va purta copilul ăsta când va crește cu copiii lui ?
o intra in Administratia Prezidentiala la o varsta frageda?
ori se maturizeaza mai repede si vede ca asa nu trebuie, asta daca e mai puternic asa ca personalitate..ori il va imita pe ta`so ca sa se impuna.. depinde si de personalitatea copilului..
Daca va mai face copii ….
Sunt destul de convins că nu sunt genul de părinți preocupați de educația sexuală a odraslei…
o sa ajunga exact ca mine .. deci e okey
Trist e ca așa sunt crescuți 60-70% dintre copii…
lasa frate stai linistit … ca mi-am luat la batati cand eram mic … si tot al draq sunt si tot aceleasi porcarii le fac … plm .. acum stau sa ma gandesc .. „bah, eu chiar am luat bataie degeaba ? „
Păi tocmai d-asta ești al dracu bă! Că ți-ai luat bătaie iar acum îți dă frustrarea pe afară, chiar dacă nu vrei să recunoști.
Prin „drăcoșenia” ta nu vrei (conștient sau nu) decât să te răzbuni pentru traumele din copilărie. Orice psiholog îți poate spune asta.
Bine, tu nu ai nevoie de psiholog. Psihiatrul e mult mai indicat la tine
Vecinii mei, tipa la fiul lor cu:
!
– handicapatule!
Baiatu are deja vreo 12-13 ani
Eu cand vad parinti pe care stiu sigur ca pot sa-i bat ca se iau de copii lor pe strada… imi permit sa comentez: „Bah handicapatule, ia mana de pe el ca ti-o rup si te bat cu ea!” sau ce-mi vine atunci in cap. Faza e ca astia nu merita sa fie parinti.
Cand eram mic mi-am luat si eu ceva bataita, dar cred ca moderat asa, urat nu mi s-a vorbit dar mi s-au reprosat de-a lungul vietii niste chestii care mi-au provocat frustrari pe care sper ca le-am depasit OK. Sunt un om bun si tolerant, saritor si sociabil, cu exceptia cazurilor cand ma fute vreunu la icre.
Cred ca avantajul meu este ca totusi am beneficiat de educatie destul de buna si am o speranta reala sa nu repet greselile parintilor mei.
câți dintre „radicalii” de p’aici au copii, sau măcar câți dintre ei lucrează constant cu copii???
vă imaginați că realmente un copil de 3-4 ani, sau mai mult ascultă de ce i se spune??
sau că realizează că nu-l lași să se joace cu chibritele pentru că-ar putea frige???
nici măcar nu știe ce e aia să se frigă, deci nu înțelege nimic, nici ce e aia „auuuu. m-am fript!!!” nici de ce încasează la fund dacă-l prinzi cu chibriturile în mână!!!
iar „datul la fund” e expresia exasperării părintelui care vorbește la pereți!!!
bineînțeles, există și excepții… dar majoritatea părinților normali apelează la nuia când văd că nu ajung nicăieri cu vorba bună!!!
… vorba aia… vă uitați prea mult la „supernanny”, sau aveți impresia că „pisicologia” sau psihiatria sunt niște științe exacte, cum se chinuie tâmpimea practicantă să convingă lumea!!
surpriză: nu e. nici una!!!
tot ce bâlbâie „științele” astea două sunt niște bănuieli neconfirmabile nici măcar statistic, asezonate cu diverse deliruri!!!
dar pisicologia și pisihiatria sunt extrem de utilizate pentru a justifica o grămadă de aiureli!!!