Am spus-o de nenumărate ori: nu sunt consumator de alcool altfel decât extrem de ocazional. Și, ca orice neconsumator, nu prea cumpăr alcool decât foarte rar (și atunci cumpăr pentru gătit).
Băi și atunci când cumpăr… trebuie să stau pe raionul de vinuri, să văd care-i sec, care nu-i sec, care e nu știu cum. Pentru că în loc să scrie pe eticheta din față ce este, trebuie să caut pe eticheta de pe spatele sticlei, cu font de 8pt sau mai mic. Că deh, așa e normal.
De exemplu vinul ăsta:
Scrie că-i vin alb, scrie podgoria, scrie cât e maturat, scrie la ce e bun, dar al dracului să fie dacă scrie ce fel de vin este! Chiar așa, se presupune că toți cumpărătorii sunt băutori profesioniști și… pur și simplu știuaceste informații?
Al doilea produs cu ambalaje degeaba: pastele. Este foarte greu să scrie pe paste la vedere durata de fierbere recomandată. La unele scrie pe spate, la altele în față, la altele pe cant, că deh. Am luat odată unele pe care nu scria nimic.
Nici eu nu sunt pasionat, am învățat câteva lucruri din proprie experiență. În primul rând, ca idee generală, te-aș sfătui să nu cumperi vinuri sub 20 de lei/sticla. Dacă cumperi mai rar, ia ceva cât de cât – 20-30-40 de lei. La mâncare se aplică regula „dacă nu-l bei nu-l pui nici în mâncare”. Eu de exemplu mă uit după Recaș, Vinul Cavalerului sau Purcari în primul rând. Nu că Murfatlar, Prahova sau alții ar avea vinuri rele, dar când nu vreau să am surprize iau ce cunosc. La vinuri e ca în relații – complicat – unele au nevoie de decantare, altfel nu pot fi consumate (păcat că am aflat abia după ce am aruncat vin de 100 de lei sticla), așa că cel mai simplu e să încerci câteva vinuri și să rămâi cu alea care îți plac.
Cât despre paste, ia și tu Barilla.
Eu nu inteleg de ce nu merge sa dau click pe poza. E ca si cum ai avea ambalajul mic, mic, mic!
Vinul sub 20 de lei (kg) are un gust de pastile. Prefer un vin de tzara sanatos – care-i mai ieftin de obicei si mult mai savuros.
@Gigel Anonimu’: si mai digestiv
Îți scrie pe spatele sticlei pentru că … nu contează.
Vinul este un alcool cu o foarte largă paletă de gusturi și arome, dincolo de clasica împărțire pe sec/demisec/demidulce/dulce. Ce note are, ce arome, ce buchet, dacă e bine să-l bei acum sau e de-ăla pe care-l mai ții tu în cămară 2 ani pînă se maturizează — e o poveste mult mai lungă decît ce vezi pe etichetă.
În aceste condiții, cum procedează utilizatorul la raft? Păi..
– Unii știu deja vinurile favorite, și ce vor să cumpere. Le-a zis cineva ce să încerce, sau au ei gustul format. Acei oameni merg direct la vinul care-i interesează, și pentru ei e importantă povestea de pe eticheta din față
– Aceia care nu știu ce doresc trebuie oricum să ia raftul la puricat, sticlă cu sticlă. Și aleg cam orbește, că n-au de unde să știe ce-i sub dop. Iar pentru consumatorii mai nepretențioși, cărora le pasă doar „să fie dulce sau demidulce”… Kaufland măcar încearcă să le grupeze puțin pe acest criteriu.