Imediat după revoluție, copiii de la bloc – cei mai îndemânatici, cel puțin – transformau vechile patine în… skateboard-uri. Le dezmembrau, le înșurubau pe o placă de lemn și aia era. Apăruse un tip în cartier la un moment dat care făcea scheme super meseriașe și ne strânsesem toți ca la urs, să vedem super schemele. (acum, privind în urmă, erau doar câteva întoarceri și ollie-uri).
Prin urmare, un element de pe bucket list-ul meu era să învăț să merg pe skateboard. Și am făcut ce face orice om normal întâi: m-am urcat pe placă și am învățat m-am uitat pe youtube:
Trei chestii esențiale sunt aici:
- piciorul dominant stă în permanență pe placă.
- exersezi întâi step-up -> step-down cu celălalt picior.
- După ce faci asta câteva minute (să te obișnuiești cu echilibru și alte noțiuni abstracte), pui piciciorul dominant pe placă și începi să împingi ușor cu celălalt. Înainte să-ți dai seama… mergi pe placă
Este tare interesant de văzut cum abordează copiii de 5-6-7 ani treaba asta și cât de … natural li se pare toată povestea.
Middle life crisis. Aștept articolul când vei zice că te apuci de fumat/ vrei o viață mai aventuroasă, te bagi într-o bandă de bikeri.
@Andrei: Stai să vezi când îmi iau role!