Înjurând sistemul…

25 ani. E o vârstă la care părinții noștrii erau căsătoriți de câțiva ani, aveau copii și tocmai își cumpăraseră o casă, fără a menționa și un loc de muncă asigurat.

Eu am împlinit de curând această vârstă. Pot spune că NU m-am căsătorit, NU am copii și NU mi-am cumpărat nicio casă (cu toate acestea, nu stau cu părinții) dar, cel puțin, am locul de muncă asigurat. Mai pot spune că peste 30% din tinerii din ziua de azi sunt în această situație. 10% din ei sunt pe cont propriu. Vom vorbi totuși de restul de 60%.

Revenind la restul de 60% ce stă până la terminarea școlii pe banii lu’ tata. Iar acest post ar putea fi continuare a ceea ce a scris Zoso în urmă cu câteva zile.

Într-o discuție cu câțiva amici, s-a ajuns la concluzia că o facultate este inutilă, deoarece, după ce înveți pe brânci 4-5 ani pentru a termina o facultate de profil, ajungi să lucrezi într-un domeniu complet diferit, pe un post foarte prost plătit, făcând ceea ce nu îți place. Parțial adevărat!

Greșeala cea mai mare, ce cred că o fac foarte mulți studenți: cât sunt studenți, tot ceea ce fac este să… se ducă la facultate, să învețe teorie (și, desigur, chefurile studențești). După ce au terminat facultatea, observă cu stupoare că nimeni nu vrea să-i angajeze deoarece nu au experiență – și rezultă un mic cerc vicios, deoarece aparent nimeni nu angajează pe cineva fără experiență, iar cel fără experiență nu poate să capete… experiență. Te-am amețit?

De ce aparent? Nu ai văzut niciun proaspăt absolvent de facultate angajat undeva fără pile? Cum crezi că a reușit? Ducându-se la firma respectivă să ceară un salariu uriaș?

Sfat pentru studenți (anul I, MAXIM anul II): angajați-vă! Nu ca vânzător în magazin, nu ca ospătar, nu ca preparator shaworma! E adevărat, îți asigură traiul de pe o zi pe alta, dar ce faci când vei termina o facultate de economie (că și-așa e la modă)? Vrei să te angajezi ca și economist iar cv-ul tău este pătat cu unsoare de la McDonalds…

Ești student la informatică? Du-te frate și angajează-te programator! Sau joacă-te de-a freelaceru’ (dar ia joaca în serios!). Nu te angaja ca și hamal în port, iar la orele de informatică rezolvi problemele pe hârtie cu ajutorul colegilor!

Mulți se înscriu la o facultate că așa e moda, să aibe o hârtie. Destul de puțini sunt cei ce se înscriu la o facultate din plăcere, că vor să lucreze în acel domeniu toată viața. Până anul trecut, mai exista o categorie: cei ce se înscriau la o facultate pentru a scăpa de armată (recunosc, am făcut parte dintre ei).

Acești tineri sunt cei ce peste 5-10 ani vor înjura statul; sunt acei tineri la care auzi: era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, ăla îți dădea o casă și îți asigura un loc de muncă. Sunt acei tineri ce nu știu că indiferent de locul de muncă asigurat sau locuința (care, să fim cinstiți, era mult mai ușor de obținut decât în prezent), erau unele probleme mult mai spinoase: nu găseai mâncare, nu puteai să spui ce crezi, nu puteai nici măcar să te uiti la TV).

Fratele meu, în urmă cu câțiva ani, când avea 30 ani, le spunea părinților:

– Vouă Ceaușescu v-a dat casă! V-a dat un loc de muncă!

Ce este adevărat și aproape imposibil este că, de fapt, cu 30 ani în urmă, în plină glorie a regimului comunist, cumpărarea unei case sau, mai corect spus, procurarea unui credit de locuință era mult mai ușor decât în prezent. Astfel, la un venit de aprox 1000€, eu pot să-mi iau o garsonieră și să o plătesc pentru următorii 20 ani… Asta e oricum, numai de bine nu…

Locul de muncă asigurat este o prostie, iar după părerea mea, sistemul actual este mult mai bun, deoarece asigură un progres mult accelerat, datorat competiției: în anii ’70, angajat fiind, oricine avea grijă doar să nu fie prins când doarme, când fuge de la muncă sau când fură, fiind destul de bazat că își va păstra același loc de muncă până la pensie; înapoi, în zilele noastre, un angajat la o firmă privată trebuie să dea randament, să-și merite salariul iar șefii își fidelizează angajații prin diverse bonusuri salariale, asigurări suplimentare, spații de relaxare, etc (șefu’, bagă la cap!).

Așadar, dragi copii culți (dacă termini o facultate ești cult – dar nu obligatoriu – nu deștept), nu mai înjurați statul că nu face nimic pentru voi. Vinovații nu sunt guvernanții (mă rog, sunt, dar într-o măsură prea mică!), ci VOI! Vinovații sunt părinții voștrii, că vă țin până la 25 ani în puf, fără să se gândească la consecințe: copii (ce se poartă ca niște copii) la 25 ani, ce nu știu unde se plătește factura la cablu, dar stau toată ziua cu telecomanda în mână…

Dacă nu îți place unde sau ce lucrezi, schimbă! Nu te obligă nimeni să faci curat după toți boschetarii într-un bar de cartier sau să înduri șicanele șefului frustrat parvenit.

Dacă auzi pe cineva, cândva, că se plânge de șefii lui, să știi că acela se plânge pe sine. Fiecare primește ce merită…

3 Comentarii

v3l0 a scris

Eu mi-am facut o firma pt ca desi nu aveam bani… stiam ca ma duce capul si voi avea la un moment dat o sansa pe care o voi rata daca nu voi fi persoana juridica. Acum se pare ca sunt pe cale sa sub-subcontractez niste lucrari si sa-mi iau zborul catre o viata mai buna… nu extraordinar de buna, dar macar o viata in care nu voi fi subordonatul unui retardat.
Statul – pt mine este chestia aia care vrea o parte din banii pe acre ii fac la firma… nu vreau nimic de la el (oricum nu-mi ofera).
Parintii – tin sa le multumesc ca au avut grija de mine cat au avut… ma deranjeaza ca atunci cand erau amandoi in viata si au avut ocazia sa se bage in afaceri (2 ocazii de fapt)… n-au facut-o…
Munca (actuala) – este un rahat pt ca lucrez intr-o firma unde se aplica cel ami bine „sloganul” „merge si asa”… adica la RDS. Sunt platit bine pt acest oras (CT), dar insuficient pt nivelul de munca. Nu ma plang, ei imi sponsorizeaza evolutia, care desi este lenta este totusi o evolutie. Muncesc acum pt ei deoarece vreau ca mai tarziu sa muncesc pt mine si sa iau cu mine oamenii capabili pe care ii vad in jurul meu si de care isi bat joc altii.

Moldoveanca a scris

Mai, si mie mi se spune ca-s cinica atunci cand am acelasi discurs! Pardon, nu numai cinica. Fara inima, fara Dumnezeu, acrita de viata si indiferenta la „suferinta”. Numai realista nu mi s-a spus vreodata!

Stiu ca e postul vechi, da pe cuvant ca o sa se aplice si peste 100 de ani!

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter