Totul ține de voință, până la urmă

Așa cum am mai scris zilele trecute pe blog (dar și pe twitter), m-am cam apucat să gătesc. Nimic extra complicat, doar chestii mărunte, gata în maxim 20-30 minute. Azi, de exemplu, am făcut cotlet de porc cu smântână și parmezan (mai mult pentru că aveam o grămadă de parmezan pe care nu aveam la ce să-l folosesc) și doi păstrăvi cu broccoli cu un dressing de iaurt+lămâie+ierburi (și nu, nici mie nu îmi place broccoli în mod special, dar ăsta…). Așa, unde rămăsesem? Da, de ce am gătit? Păi… Din câteva motive:

• Uneori, când gătea Despina, îi mai spuneam că lipsește „ceva”. Nu știam ce, dar știam că mâncarea nu trebuia să arate AȘA. Sau să aibe ACEL gust. Și de fiecare dată când îi spuneam, îmi tăia macaroana foarte scurt: dacă știi, pune mâna și fă-ți. Prin urmare…
• Inspirat fiind de Jamie Oliver, am vrut să văd dacă sunt capabil să fac câteva feluri de mâncare. Și aparent sunt
• Am vrut să le arăt altora că nu e chiar așa greu.

După o săptămână în care am gătit aproximativ în fiecare zi, pot spune că este imposibil ca cineva să NU știe să gătească. Dovada fiind că eu – un afon complet în bucătărie (Despina poate confirma cum i-am vărsat o tavă când am vrut să o scot din cuptor) – am reușit să fac o mâncare ce nu doar mi-a plăcut MIE dar a plăcut și ALTORA. Trebuie doar să vrei să mănânci o mâncare adevărată făcută de tine și gata! Greul e deja făcut!

Nu m-a învățat nimeni. M-am uitat pe câteva (ok, multe) filme cu Jamie Oliver (și nu numai) și a ieșit ce a ieșit.

Trebuie să fii atent să nu-ți tai degetele (Despina, ai auzit?), să nu te pârlești la aragaz (Note to myself) și să urmărești o rețetă pas cu pas. Cel puțin până o să mă plictisesc, o să încerc să fac în fiecare zi câte o rețetă, iar când rezultatul mă surprinde până și pe mine, voi posta pe blog (cum a fost și cazul puiului maryland )

Așadar îți doresc poftă bună și lectură plăcută în continuare. Iar când e cazul, ai grijă să nu stropești tastatura (împinge-o puțin mai în față).