Cum e mâncarea?

Pentru ghinioniștii care au TV, unul din puținele lucruri bune îl reprezintă emisiunile despre mâncare. Și asta pentru că, în fiecare zi de la 16 la 20, pe Euforia TV este un calup de emisiuni despre mâncare. Și arată tot felul de mâncăruri exotice, care mai de care mai ciudate.

Eu, de felul meu, sunt destul de deschis combinațiilor/ingredientelor ciudate, dar sunt unele care pur și simplu nu îmi plac, oricum ar fi gătite. De exemplu, dovleceii. Prăjiți, la cuptor sau pane, mi se par suficient de nașpa încât să mă saturi cu o singură înghițitură. Și cred că nu sunt singurul. Despinei nu-i plac nici ei dovleceii, lui Andi nu-i place mazărea, lui Miodrag nu-i plac măslinele și exemplele ar putea continua. Nu cred că există vreo persoană căreia să-i placă orice ingredient sau orice mâncare.

Și cum mă uitam cu Despina la o emisiune d’asta cu o tipă plecată prin Asia, m-a trăznit întrebarea: cât de veridice sunt reacțiile prezentatorilor? Îi vezi că dau ochii peste cap, scot un mmmmmmmm lung și fac un semn disperat din mână, ca și cum n-ar avea aer. Eventual spun și un „trebuie să încercați această mâncare, este delicioasă!”. Toate astea la orice fel de mâncare: picantă, dulce, sărată, acră, cu scoici, melci, raci, draci. Și din asta trebuie să-ți dai seama că mâncarea este bună. Ori nu toată mâncarea poate fi bună, nu?

Cum ar fi ca un prezentator să scoată ochii din orbite, să se înroșească brusc, să scuipe toată îmbucătura și să țipe disperat la bucătar: Ești nebun? Vrei să mă otrăvești?