Oo

Zilele trecute, la știri (unde altundeva?) am auzit următoarea chesite: „Evitați să cumpărați ouăle din altă parte decât din magazine și nu cumpărați ouă nemarcate pentru a avea certitudinea că sunt ouă proaspete!”. Care e șmecheria?

Părinții mei stau la curte, mai iau de la ei câteva ouă, o dată pe săptămână. Nu multe, dar suficiente cât să ne ajungă de pe o săptămână pe alta (niciunul dintre noi nu suntem mari consumatori de ouă, deci…). Dar, când ne mai vine vreo idee culinară și rămânem fără ouă, cumpărăm câte un cofrag cu „ouă proaspete”. Marcate, desigur.

Diferențe?

• Coaja este foarte, FOARTE fragilă. Dacă ccele „de țară” le mânuiesc cu grijă să nu le scap să spargă gresia, cu cele „de oraș” trebuie să am grijă atât de mare încât mânuirea trinitroglicerinei pare o joacă de copil. Pe lângă asta, coaja se sparge complet aiurea iar când vrei să separi un albuș de gălbenuș îți dai cu grație cu stângu’n dreptu’.
• Gălbenușul este… galben. Eu știu că gălbenușul auriu, are o culoare plăcută. Așa vedeam în verile petrecute la țară. La ouăle marcate însă, gălbenușul e fie un galben plictisit fie un portocaliu aprins, ușor radioactiv…
• Gustul este doar să fie. Dacă la un ou adevărat (cu coajă solidă și gălbenuș colorat frumos) simți un gust bun, la cele cumparate, gustul se apropie foarte mult de cel al fructelor importate. Adică au gust de nimic, în cel mai bun caz, sau de cauciuc, de cele mai multe ori

Concluzia?

Prefer oricând ouă țărănești vechi de o săptămână decât prospături fragile și ușor radioactive cu ștampilă pe ele.