Pilaf 2.0

De când mă știu am avut o slăbiciune pentru orez în general și pentru pilaf în special. Slăbiciune în sensul că nu prea mă dădeam în vânt după el. Mereu îl vedeam ca pe „ceva” care îl mănânci de voie, de nevoie, să umple mațu’ și mergând pe ideea că „burta nu are geam” ( © mama :w00t: ). Am crescut și am început să fiu ceva mai mofturos la mâncare. Ok, FOARTE mofturos. Despina poate confirma de câte ori a făcut mâncare și nu mi-a plăcut. Și de câte ori am făcut EU mâncare și mie nu mi-a plăcut, chiar dacă ea, sora ei și colega lor de apartament au zis că este foarte bună.

Pilaful pe care îl știu eu din copilărie constă în orez fiert, ceapă căltiă, câteva bucăți de pui (de obicei aripi, copane – aprovizionându-ne de la țară nu poate fi vorba de aripioare și copănele; sunt ditamai bucățile: cu un copănoi hrănești juma din Uganda © – și pipote). Se fierb astea cu o frunză-două de dafin, pui puțin piper, sare iar la sfârșit mai pui o mână de mărar mărunțit. Uneori se mai arunca și o mână de ciuperci la conservă. Sună delicios, nu? /:)

Eh, în urmă cu vreo două săptămâni mi-am luat de la Real o cutie de orez. For dummies, cum ar veni: o pui într-o oală cu apă clocotită, pui capacu’, lași 5-10 minute la fiert și gata orezul. Eh, că unora nu le iese, e altă poveste. Pe cutia asta scria că se mai pun câte ingrediente suplimentare (supă de pui, piept de pui, ardei, ceapă, mazăre, ciuperci, unt, cașcaval) și iese o bunătate de mâncare. Băi și a ieșit un pilaf (pe cutie scria Thai something) senzațional. Dintr-o cutie d’aia a ieșit ditamai oloaia (augmentativul de la oală) din care am mâncat vreo trei zile. Și am făcut și pomană și am dat în stânga și’n dreapta!

În altă ordine de idei, ieri m-am hotărât să fac niște ciupercuțe cu usturoi. Am luat o cutie de ciuperci, ceapă verde, chimen, cimbru și ce mai trebuia pe acolo, le-am pus în wok și în 10 minute aveam păpica făcută.

Pilaful 2.0

Păi și unde e pilaful 2.0? Păi fii atent aici!

Cum ieri am folosit doar juma’ din cutia de ciuperci (deh, cutia cea mai mică avea 500g) și juma’ din ceapa verde am zis așa: ia să facem iar ciupercile de ieri. Dar fără usturoi, că prea mirosea în toată casa de la prărea lui… Am curățat și tăiat ciupercile, am curățat și tăiat ceapa verde și mi-a venit o idee: ce-ar fi să fac pilaf? Păi și cu ciupercile ce faci ? (purtam un dialog interior) Le pui în pilaf, firește!

Și am început:

  1. Un sfert de pachet de unt s-a dus frumușel în wok și wok-ul pe foc. De bucurie, untul a început să sfârâie și să se topească;
  2. O linguriță de chimen s-a împrăștiat bucuroasă în untul topit;
  3. Un morcov tăiat julien împreună cu rădăcina cepei (deci partea albă) s-au scăldat în untul amestecat cu chimen. Ca să nu fie treaba prea seacă, am pus și juma’ de cârnat afumat să se rumenească și el un pic (2-3 minute)
  4. Am pus ciupercile tăiate felii. Nici prea mari, nici prea mici;
  5. Câteva minute mai târziu, când ciupercile erau făcute, am pus orezul – fiert în prealabil – și o cană de supă de pui. Când am făcut Thai something-ul am luat o cutie cu vreo 6-8 cubulețe de supă de pui de la Knorr. Am diluat un cub d’ăla în juma’ de cană de apă fierbinte. Să nu se supere orezul, am pus și câteva firicele de șofran (găsești tot la Real, la raionul de condimente). Nu exagera cu șofranul dacă nu îți place cum miroase un cabinet de dentist! :w00t:
  6. Am fiert până a scăzut zeama amestecând destul de des;
  7. Am aruncat și frunzele de ceapă verde tăiate nu foarte mărunt și am pus în farfurie;
  8. Am presărat niște parmezan și cașcaval ras și l-am lăsat puțin să se răcească. După care am înfulecat ca spartu’
  9. Poze… Data viitoare. Camera este la Andi, deci înjurăturile se duc fix spre el.

2 Comentarii

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter