Cafeneaua house (dum, dum, dum, dum)

Ca un șoarece de bibliotecă ce sunt, întreb și eu: e normal ca într-o cafenea să ai muzica* dată la un volum aflat la limita superioară a suportabilității, astfel încât este imposibil să discuți cu cel (cea) de lângă tine?

* muzica = ceva de genul ăsta.

Eu, în naivitatea mea, credeam că o cafenea este ceva liniștit, cu lumină difuză, muzica în surdină (preferabil un chillout) și toată lumea vorbește relativ în șoaptă. Cam cum e la ceainăria de la Cărturești. Doar că e cu… cafea :w00t:

Nu de alta, dar mă gândeam că e criză și n-avem clienți… :death:

Btw, la mulți ani Irinuca :rose: !

6 Comentarii

BoGy a scris

Se intampla sa fie responsabil cu „muzica in surdina” un idiot.

De obicei, intr-o cafenea, muzica are un volum suportabil, care sa acopere discutia ta cu partenerul de conversate, pentru a se evita indiscretia, dar daca se intrece limita, atunci devine bar/club. Si atunci isi pierd clientii care cauta doar o cafenea in care sa-si discute afacerile sau doar sa poarte o converstatie banala.

Mi-ai dat o idee de articol pe blogul personal. Mersi ! :)

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter