Ca un șoarece de bibliotecă ce sunt, întreb și eu: e normal ca într-o cafenea să ai muzica* dată la un volum aflat la limita superioară a suportabilității, astfel încât este imposibil să discuți cu cel (cea) de lângă tine?
* muzica = ceva de genul ăsta.
Eu, în naivitatea mea, credeam că o cafenea este ceva liniștit, cu lumină difuză, muzica în surdină (preferabil un chillout) și toată lumea vorbește relativ în șoaptă. Cam cum e la ceainăria de la Cărturești. Doar că e cu… cafea 
Nu de alta, dar mă gândeam că e criză și n-avem clienți… 
Btw, la mulți ani Irinuca 
!
Se intampla sa fie responsabil cu „muzica in surdina” un idiot.
De obicei, intr-o cafenea, muzica are un volum suportabil, care sa acopere discutia ta cu partenerul de conversate, pentru a se evita indiscretia, dar daca se intrece limita, atunci devine bar/club. Si atunci isi pierd clientii care cauta doar o cafenea in care sa-si discute afacerile sau doar sa poarte o converstatie banala.
Mi-ai dat o idee de articol pe blogul personal. Mersi !
Și ca să fie treaba treabă, i-am zis de vreo 4-5 ori să lase muzica mai încet, că nu e club. Dădea încet și în maxim cinci minute era iar tare
Detaliază
Depinde de specificul cafenelei si de cine are acces la platane.
In general, mai toti care sunt in lipsa de idei, adauga si un „Caffe” in numele localului, ca deh, da bine, chiar daca acolo se lasa seara cu bassi nebuni.
Se poate ca melodiile sa fie inregistrate cu un volum mai inalt. Chiar daca el dadea mai incet, urmatoarea melodie pornea cu volumul initial
O sa detaliez pe blogul meu
PS: Iti trimit link-ul cand voi posta articolul.
Hai mă, că până și cel mai jenant player audio știe de normalizare, să nu-ți distrugi boxele aiurea
Nu cumva tu ești ăla care punea muzica și acum cauți scuze?