McDonalds. KFC. RATC. Călători.

Azi mi-am făcut curaj și am ieșit din casă. Până la KFC, că mi-era o poftă de Crispy de îmi venea să mă urc pe pereți. Am bănuit că va fi o adevărată aventură de cum am ieșit din casă și am ajuns în stația autobuzului: un tip cu o haină de piele și o pălărie cum avea Michael Jackson în zilele lui de glorie pe o căldură de îmi venea să-mi dau tricoul jos. Nu se vede prea bine, dar ar fi bine să mă crezi pe cuvânt când îți spun că arăta destul de amuzant :D

ro mj

Adevărul e că îi lipseau pantofii în două culori (dacă îți aduci aminte vestiții pantofi negri cu o banda albă pe ei) și o pereche de chiloței aurii  :naughty:

Într-un final m-am hotărât să-i fac o poză abia când a coborât din autobuz. Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată, nu?

Ajung în mărețul magazin Tomis. Magazin de fițe, judecând după cum erau toate fufele îmbrăcate. După ce am dat o raită prin librărie, deoarece coada uriașă de la K m-a îngrozit într-atât de mult încât am crezut că e singurul loc de unde se poate mânca în tot orașul, m-am așezat la una din puținele mese libere. Și am început să admir paraș peisajul. Și cum admiram eu peisajul, văd un cuplu cu niște copii. Niște copii de am crezut că au făcut vreun contract cu maternitatea, 3 copii unul mai mic ca altul. Și normal că cel mai bun loc unde se puteau plasa ar fi fost zona de nefumători, nu? NU! S-au așezat fix în mijlocul zonei de fumători. Iar în timp ce doi dintre copii băgau mâncare cancerigenă Happy Meal (cu jucărie, normal!) iar al terilea dormea (era într-un soi de coș) părinții fumau în draci. În zece minute cred că au tras câte două țigări de căciulă. Oi fi eu mai ciudat, dar… un copil nu ar trebui cât de cât protejat împotriva părinților chestiilor nocive?

Dau să plec, mă uit spre McDonalds și văd reclamă la KFC în fața McDonalds. Am zis că e normal, se ajută unul pe altul, și am plecat plictisit spre casă.

În autobuz, EI. The Others. Magnificii. Măreții dar plictisiții controlori RATC. Greu de crezut că mai există așa ceva, dar… Erau acolo. Și au fost atât de plictisiți încât nu au găsit pe nimeni fără bilet. Într-un autobuz plin. Astfel încât au reușit să controleze toți călătorii între două stații. Într-un autobuz plin. Băi frate, oi fi fost eu plictisit azi, dar ăștia au întrecut orice limită, să mor eu….

Într-un final, ajung acasă. Mă trântesc în confortabilul meu scaun, transfer pozele din telefon (am făcut mai multe poze, dar cea de sus e singura ce a meritat arătată) și încep să scriu acest post. Observ, cu stupoare, că nu se mai aud tocurile vecinei de mai sus. S-a descălțat? A plecat? Cui îi pasă? Cui îi pasă când bărba-su a început să găurească pereții? Și de 15 minute tot găurește. Cred că ăștia au pereți ca cașcavalu’. Sită. Ciur.

Life sucks…

4 Comentarii

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter