Diferențe

Sunt atât de multe diferențe între România și Austria încât nici nu știu de unde să încep. Fiind prima dată când am ieșit din țară în civilizație (Bulgaria nu se pune, am fost la Kaliakra, in the middle of nowhere) am fost atât de impresionat încât voi avea ce povesti până și nepoților :w00t:

Acum, că am reușit să și dorm câteva ore (spre 16…), pot face o analiză „la rece” a ceea ce s-a întâmplat în ultimele cinci zile. Să le analizăm, zic!

Prima zi – joi – a fost destinată drumului până la București și socializării cu oamenii de acolo. În Gara de Nord ne-am întâlnit la un suc cu Ștefan. Am vorbit despre una, despre alta până au venit soții de coșmar (Denisa și Visurât) cu care am mai stat la câteva cioace. Am fost până la bucureșteanu’ cu blog să-l cunoaștem și să-i mulțumim și când ne-am întors a venit și Dugy, care a binevoit să ne ofere o saltea vreme de o noapte.

La ora 9:50PM am intrat într-o cafenea din Gara de Nord iar un nene chelner ne-a întâmpinat cu atenționarea „vedeți că la 10 închidem”. Ospitalitate tipic românească! Prin urmare am admirat cu plăcere fulgerele și am simțit vântul rece al furtunii abătute peste București.

A doua zi – vineri – ne-a zburat Austrian Airlines de nu ne-am văzut! La propriu! Pentru mine, Despina și Denisa a fost prima dată când am zburat. Entuziasm maxim pe noi! Mai ales după ce unii au zis că o să fie nașpa, că o să se simtă aiurea sau mai știu eu cum. A fost SUPER TARE! Senzația de gol în stomac nu este atât de puternică pe cât mă așteptam să fie din povestirile altora. Ceva emoții, ce-i drept, dar… Nimic ieșit din comun. Probabil dacă aș fi mers pentru prima dată cu trenul, la fel de multe emoții aveam.

Am văzut Bucureștiul de sus, am văzut Carpații de sus și am văzut nori de sus. Chiar dacă nu am stat la geam (ăsta e și motivul pentru care nu am poze din avion), ce se vedea, se vedea superb. Partea amuzantă și ușor dătătoare de emoții a fost că nenea de lângă noi a scos o carte de rugăciuni scrisă în… arabă. Fix înainte de decolare. Din fericire pentru noi (și din păcate pentru alții; ofticați-vă mă, suntem în viață!), nenea a stat relativ cuminte (după ce l-au liniștit bodyguarzii).

Ajunși în aeroport am zis să luăm CAT-ul. CAT-ul este un tren care face legătura dintre aeroport și centrul Vienei. Sau cel puțin așa credem noi, pentru că n-am apucat să-l testăm. Un nene îmbrăcat la costum, foarte îngrijit, cu zâmbetul pe buze a venit să ne întrebe dacă vrem să ne ducă el. Oriunde în Viena, 30€. Cum CAT-ul costa vreo 10€/persoană, am acceptat, bucuroși că vom aveam mai mult de cheltuit :w00t: . Dacă nu poți trece prin alte orașe fără a face comparație cu orașul tău, cum crezi că se întâmplă când treci prin altă țară? Prin urmare ne-am apucat să ne imaginăm cum s-ar fi întâmplat în România (iar exercițiul nostru de imaginație s-a dovedit cam 95% real luni, când am ajuns în Otopeni): colorat, cu maneaua auzindu-se în surdină de la 2km distanță (dar la un volum cu mult peste limita decenței și a suportabilității când mașina e lângă tine), nebărbierit, fie cu guma, fie cu sămânța de floarea soarelui în colțul gurii, foarte sictirit, un tarif exorbitant, dornic să te ducă cât mai departe, cu un zâmbet de fericire în colțul gurii când găsește un nefericit să-l care.

Revenind la civilizație. Nenea Boban – căci așa îl cheamă – ne-a lăsat chiar lângă Stephansdom. WOW! Cu bagajele după noi ne-am plimbat prin centrul Vienei până am găsit o terasă. Chelnerițele amabile, cu „bitte”, „danke” și zâmbetul mereu pe buze (am bănuit că astea sunt ticuri verbale la toți austriecii, pentru că toți le foloseau intensiv). Ne-am mai plimbat prin Viena de nebuni, căscând ochii mari, mari de tot la toate vitrinele. Despina și Denisa salivau cu spor la magazinele de cosmetice, care erau multe. Eu cu Sebi salivam cu mai mult spor la magazinele cu articole de bucătărie în general și la cele cu tot felul de cuțite în special, care erau la fel de multe ca cele de cosmetice. Într-un târziu am ajuns la hotelul din centrul curlui. Sau Kurzentren. De unde se vedea cam așa. Sau așa. Aici am avut singura dată net. Tot de aici ne-am luat Viena Card: pentru 18.5€ ai 72h transport în comun gratuit plus discount-uri la punctele de atracție din Viena (discount-uri de genul 15-25%).

Sâmbătă și duminică nu am făcut decât să ne plimbăm razna, fără un scop anume. Motivele principale fiind:

  • A trebuit să plecăm de la hotel sâmbătă; până ne-am cazat, până una-alta, s-a făcut 4-5 PM;
  • Weather was a bitch! A plouat în draci, a fost frig și cred că tot atunci am reușit și eu și Despina sa răcim un pic;
  • Magazinele se închid pe la 1-2PM, barurile și cafenelele fiind singurele care rămân deschise.

Prin urmare am umblat din cafenea în cafenea, am băut bere, cafea, ciocolată, am mâncat ditamai roata de car shnitzel-ul, am băut bere afumată, bere cu chili și bere Marzen și… am vorbit. Mult și multe. Dacă joi credeam că vom avea parte de bloagări aroganți, plictisiți și cu tot felul de fițe în cap, am fost plăcut surprinși să nu fie așa. Atât Denisa cât și Sebi sunt super de treabă. Este imposibil să te plictisești dacă stai cu ei!

Desigur, am vorbit despre cum se fac bani din bloguri, ne-am dat mari cu câti unici are fiecare, ce mai, am făcut ditamai blog meet-ul! :w00t:

Ziua de luni – ultima zi – a fost destinată shopping-ului. Eu și Sebi ne-am luat câte un cuțit care taie singur, Despina și Denisa și-au luat cosmetice, ne-am mai luat câte ceva de îmbrăcat, am mai mâncat o salată la lipie, un ștrudel „ca la mama lui”, am mai baut o bere, un suc și am purces spre piața de condimente.

Pe această cale țin să îmi cer scuze lui Carmen. În urmă cu câteva luni a plecat în Turcia într-o vacanță scurtă. Și cum tocmai mă apucase mania gătitului, i-am zis să-mi cumpere condimente. Mi-a adus doar vreo 3-4 condimente. Ei bine, acum am fost și am văzut cum arată o piață de condimente: zeci (poate chiar sute?) de condimente, puse unele lângă altele, amețindu-te la maxim, neștiind ce să alegi mai întâi. Prin urmare, mi-am făcut stocul de condimente și sosuri, care mai de care mai exotice. Sper doar că voi apuca să folosesc cât mai multe din ele!

După piața de condimente ne-am dus în parcul de distracții de la Prater (unde mai bine de jumătate din cașcarabete erau închise din cauza vremii) și ne-am dat în roată, am mâncat un wrapped durum kebab foarte bun. În drum spre Stephansplaz – locul unde stabilisem să ne întâlnim cu Boban – am văzut un cerșetor cu un câine. Nimic neobișnuit până aici, nu? Dar dacă îți zic că avea botniță, mă crezi? :|

Boban a venit FIX la ora stabilită. Nici mai devreme, nici mai târziu. Ne-a dus la aeroport – unde am avut net moca. Și am încercat să descarc ceva, de probă: 2.5mb/sec :w00t: Mi-am luat câteva seriale să le vizionez în avion, am băut și naive Evian, o berică, o căpșună și… am plecat spre îmbarcare. Unde s-a întâmplat întâmplarea din duty free.

Viena și Bucureștiul văzute noaptea de sus arată superb. Zborul înapoi a fost cu mici turbulențe (era de așteptat, la cum era vremea) și… Am ajuns în Otopeni. Acolo am găsit fix genul de șofer descris mai sus. Din fericire nu ploua și nici nu era foarte frig. Am ajuns în Gara de Nord pe la 3:30 AM și ne-am pus să păzim peronul până la 5:30, când aveam trenul. Fiind destul de frig nu puteam sta undeva. Fiind prea devreme nu era deschis nicărieri, prin urmare ne-am jucat de-a diula. Dacă mai eram doi, poate făceam o patrulă…

Nici nu îți poți imagina ce șoc am avut în gară, când am văzut oameni dormind pe jos, într-un miros ce mi-a întors instant stomacul pe dos, toaletele împuțite și oamenii sictiriți.

După ce am făcut 1000km (Viena-București) în aproximativ 90 minute, cei 250km mi s-a părut normal să-i facem în aproape 5h. Prin urmare, odată urcați în tren, la 5:30, aveam să coborâm în Constanța în jurul orei 10.

Ajunși acasă, am testat cuțitul minune și când am simțit că nu mai pot, m-am culcat. După aproximativ 30h de nesomn.

M-am trezit și… Iaca articolul! Sunt convins că sunt multe chestii pe care le-am uitat sau le-am omis, intenționat sau nu. Dar trebuie să scrie și ei ceva, nu? :w00t:

9 Comentarii

prăfuitu a scris

Dude, degeaba ai fost în parcul de distracții dacă nu te-ai dat în Space Shot
Apoi, degeaba ai fost în Viena dacă n-ai fost să vizitezi palatele și ce mai au ăia p-acolo! Nu de alta, dar ai fi văzut și tu mormanele de balegă de cal (de la caii de la trăsuri) de pe trotuare și ai fi trăit experiența unei Viene cu miros de grajd… Și da, lor li se pare foarte ok și natural să le lase așa, pe marginea drumului, în loc să folosească scutece d-alea speciale pentru cai… Civilizație „my ass”!

Apoi, nu confunda Viena cu Austria! La 50 de km de Viena, nu mai știe nimeni o boabă engleză și oamenii nu mai sunt așa prietenoși… (O spun din proprie experiență)

Și în ultimul rând, legat de avioane: zboară cu avionul către o insulă (eu am fost în Zakynthos)… Să vezi atunci senzații tari la aterizare! :)) În general, din lipsă de spațiu, pe insule pistele de aterizare sunt mai scurte iar avionul trebuie să-și reducă substanțial viteza încă din timpul zborului.
Imaginează-ți ce senzație trăiești într-un avion înclinat în lateral la ~45° care frânează în aer de la ~800km/h la ~200km/h în 2-3 minute! Îți zic eu: îți vezi moartea cu ochii dacă faci asta pentru prima oară! :D Senzația este accentuată și de trepidațiile avionului și a frânelor care zici că stau să se dezmembreze, plus că te simți ca și cum ai pica în gol! Efectiv nu mai simți scaunul sub tine! :D

Staicu Ionuț Bogdan a scris

Man, eu spun ce am văzut. Probabil și un străin dacă vine în România o să fie întâmpinat de un București jegos, plin de cocalari scârboși și sictiriți. Chiar dacă la țară chiar sunt șanse mari să fie întâmpinat de oameni prietenoși.

Apoi, treaba cu balega de cai ne-a lovit fix în centru, lângă Stephansdom, unde stăteau parcate câteva zeci de trăsuri. Nu se vedea nicio balegă dar era un miros insuportabil. Și când te gândești că fix pe acolo se ieșea de la localul unde am mâncat shnitzel-ul…

În parcul de distracții erau foarte puține chestii deschise (deh, vremea). În plus, nu prea îmi plac senzațiile extreme.

Cât despre avioane… Voi avea grijă să zbor doar cu business class exclusiv pe aeropoarte mari. Beat that! :w00t:

Gusat a scris

Eu prefer mirosul de belega decat gazele toxice care raman in aer din cauza masinilor..!!!
Totusi este frumos in alta parte ca este ceva nou si necunoscut dar tot o data au si ei problemele lor ca tara. Si sunt de parere ca Romania poate sa fie mai civilizata si mai frumoasa.

Staicu Ionuț Bogdan a scris

Deci in Viena si alte orase mari de pe-acolo se vb engleza ok? Sau doar cei din servicii o vorbesc?

Băi… Nu se vorbește ok. Nu îți imagina că te vei înțelege cu absolut toți de acolo. Am întâlnit funcționari la metrou care nu înțelegea o boabă de engleză și am găsit vânzători de ziare care au înțeles că am nevoie de monede.

So… Overall cred că m-aș descurca să stau mai mult timp acolo. Nu zic că ar fi ușor, dar nu insuportabil (la urma urmei, mă gândesc că sunt unii la noi suficient de retarzi să nu înțeleagă ce le ceri..)

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter