Părinți egoiști. Sau ce e cel mai bine pentru copilul tău?

Baby careAm văzut de curând un episod din Nip Tuck. Chiar dacă nu știi despre ce e vorba în film, îți captează atenția o chestie cel puțin ciudată: mama unui nou născut cu un handicap fizic din naștere (Ectrodactyly) se opunea unei operații pentru corectarea acestui defect. Problema adevărată abia acum începe, iar acest exemplu a fost doar introductiv.

Mulți părinți refuză să facă astfel de intervenții copiilor din diverse motive: nu vor să chinuie copilul, sau, cel mai grav: „noi îl iubim așa cum este, pentru că este al nostru”. Este cel mai grav, deoarece acești părinți refuză (sau acceptă foarte greu) o corectare chirurgicală ulterioară. Adevărul este că cele două motive se aseamănă mai mult decât pare, deoarece, de la o anumită vârstă (mai exact de când începe o viață socială – grădinița) încep să apară diverse glume pe seama defectelor fizice.

Chiar dacă nu este vorba de o intervenție chirurgicală, în aceeași categorie intră și copii „oversized”. Cei obezi. Cărora, părinții, în semn de recunoștință pentru merite deosebite (a luat bulină roșie, a ascultat-o pe bunica, etc.) sunt îndopați cu juck food. McDonalds, pentru necunoscători. Astfel, în locul unei diete sănătoase, se alege calea cea mai simplă, de cele mai multe ori ignorându-se diverse riscuri.

Mergând mai departe, înaintând în vârstă, copilul trebuie să urmeze liceul ce îl vor părinții, dar și facultatea. Deoarece copilul trebuie să se facă fix ce vrea mama și/sau tata, neținându-se seama de aspirațiile copilului. De ce își dorește acel copil de la viața. Mama îmi scoate mereu ochii că nu m-am făcut doctor, deoarece, când eram mic (4-5 ani) am stat cam un an prin spitale și, de fiecare dată când îmi vedeam doctorița îi spuneam că vreau să mă fac doctor. Am crescut, mi-am dat seama că medicina nu e pentru mine fix când am văzut sânge ce nu e al meu și am trecut mai departe. Desigur, mama nu mă va ierta niciodată pentru faptul că nu m-am făcut doctor ci am avut proasta inspirație să fac ce-mi place…

Sunt convins că toți părinții vor binele pentru copiii lor. Sau cel puțin binele din punctul lor de vedere. Dragi părinți, binele este ceva relativ… Dacă vouă vi se pare un lucru bun, nu înseamnă neapărat că este bun. Copilul nu are alt exemplu în afara voastră, de-asta acei șapte ani de acasă sunt foarte importanți. Oricât de ocupat ai fi, o dădacă nu-ți poate ține locul, iar, după ce crește, vei afla că ai un copil infractor, drogat, alcoolist, etc…

Ești sigur că ce vrei pentru copilul tău este și ceea ce vrea el? Sau ești egoist și te gândești doar la tine?

2 Comentarii

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter