Cât e ceasu’ ?

Cum hodorogii din bloc au votat – cu vreo 5 ani în urmă – că o instalație de gaz în bloc ar fi prea periculoasă ( o.O ) încă mă desfăt la fiecare 1-2-3 luni (funcție de ce gătesc) cu o plimbare sub clar de lună alături de butelie. Pentru că – nu-i așa? – butelia se termină după ora 10PM fix când gătești ceva mai simadicos. Da, știu că o bună parte din cititorii mei habar n-au despre ce vorbesc, dar dacă este cineva din zone mai defavorizate (gen Tulcea :w00t: ) cu siguranță s-au prins la ce fac referire.

Prin urmare… Ieri am schimbat butelia. Am făcut un târg și am schimbat-o înainte să mi se termine, în toiul zilei, fără să am nimic pe foc. Dar ce, crezi că asta înseamnă că totul a mers „come l’eau”? Ei, aș!

Anul trecut, când am cumpărat aragazul (căci de atunci începe aventura), am văzut că ceasul vechi nu prea făcea față. Aveam o flacără anemică și sub nicio formă nu puteam aprinde mai mult de două ochiuri (doi ochi?), și alea plictisite. Prin urmare, am purces voios spre magazin, să cumpăr alt ceas.

Ceas românesc, garanție 100 ani, ce mai, VIS! Doar că… N-a fost să fie. Ceasul se potrivea la una din trei butelii, la restul nu se strângea. Prin urmare, la buteliile la care nu se potrivea ceasul nou, făcea față ceasul vechi și invers. Treabă românească!

Azi mă duc frumușel la alt magazin de ceasuri. Nu de mână, de butelie. Îmi dă tanti un ceas românesc. Identic cu ce aveam și eu acasă. Îl iau – ieftin, 50 lei – și îi explic că în cazul în care am aceeași problemă, vin peste ea cu mascații, cu țiganii, cu săbii, furci, topoare și dacă mă supără, vin și cu ANPC.

Ajung acasă, pun ceasul la mână pe butelie și… șoc frate! Nu se potrivea. Mă duc înapoi, tanti îmi dă alt ceas, unul turcesc (se știe că turcii ne sunt prieteni de secole și ne vor tot binele din lume; binele și aurulu; și femeile) și ajung acasă. Îl înfiletez super lejer, îl strâng puțin și… Șoc maxim: MERGE!

Aparent, prietenii noștrii de peste mări și țări (tehnic vorbind, chiar sunt peste o mare și peste o țară față de noi!) se pricep la a face ceasuri pentru noi mai bine decât de pricepem noi să facem ceasuri pentru… noi.

Ceasul românesc – util pentru 25% din butelii – 50 lei.
Ceasul turcesc – util pentru 99% din butelii – 20 lei.

Cum era aia cu susținutul producției locale și alte căcaturi d’astea? Muriți mă!

9 Comentarii

Alexandra a scris

In primul rand vreau sa-ti spun ca articolul tau m-a amuzat teribil….in anul 2010 mai exista aragazuri cu butelie?!? :)) Adica, o data la 1-2-3 luni tu chiar te cari cu butelia pe strazi ca sa o incarci?! Mi-ai trezit amintirile din copilarie….
In rest, nici o surpriza, produse romanesti de proasta calitate…produse turcesti la preturi mai bune…nu ai descoperit gaura de la covrig… :P
Sa incerci sa nu gatesti foarte mult in aceasta iarna, tinand cont de faptul ca abia ai incarcat butelia, poate reusesti sa ocolesti perioada inzapezirilor!

Staicu Ionuț Bogdan a scris

Alexandra, aparent ești singura persoană cât de cât amuzată de ce am scris. :w00t:

Am două butelii iar un punct de vânzare este chiar în spatele blocului. Sigur, la ce noroc am eu, cel mai probabil se vor termina ambele (pe rând, dar la cât de dornic sunt de mișcare, probabil nu o voi schimba pe prima imediat cum se termină) noaptea, când liftul nu o să meargă iar afară vor fi -25°. Așa, just for fun. :D

Marius a scris

Te inteleg. Sunt crescut la tara.
Doar o curiozitate: Cam cat timp va tine pe voi o butelie in Constanta? Vreau sa fac o comparatie cu judetul Dambovita unde dureaza in medie 2 saptamani iar bunica mea aproape sa faca atac zilele trecute cand a trebuit sa o schimbe la 10 zile. Sorry pentru offtopic.

Stefan a scris

Amuzanta si totusi tipica povestea, cam asa stau treburile in romania pentru orice alt lucru sau serviciu.
Distractia maxima e cand folosesti un serviciu bancar, mereu mi-am testat nervii cu asa ceva.

Sfat: totusi ai grija cu ceasul ala turces, am avut niste „surprize” nu chiar placute de la niste sigurante diferentiale tot turcesti, marele noroc a fost ca erau pentru masa de lucru si nu au ars prea tare ;))

Staicu Ionuț Bogdan a scris

Marius, contează foarte mult cât gătești. De exemplu, noi gătim cam la două-trei zile și folosim un singur ochi (cel mare). Foarte rar aprindem al doilea ochi sau cuptorul (bine, cuptorul când îl aprind, îl țin vreo 3-4h minim :D ). Ne ține cel puțin două luni.

Pe de altă parte, părinții mei folosesc aragazul zilnic la maxim și îi ține maxim o lună.

Cred că contează destul de mult și aragazul. Cum are flacăra? E (mai) mare (decât ar trebui)? Are arzătorul bun (flacăra e de un albastru curat și uniform sau are pâlpâieli razna aurii – caz în care se umblă la debitul de aer) ?

Ah, buteliile noastre au vreo 20l și costă 50 lei să o schimbe. Unii mai curajoși am auzit că bagă GPL în butelii. Ține mai mult, dar e flacăra mai puternică și arde cratițele.

dAImon a scris

Realizezi că dacă faci o investiție inițială de două butelii, nu mai trebuie să ieși noaptea din casă? Când se termină una o pui pe cea de rezervă, apoi te duci și cumperi altă rezervă, rinse and repeat.

Acu depinde și cât spațiu ai, bunică-mea avea o cămară în care putea pune obiectu’ muncii.

mifty a scris

io am aragaz românesc… mă rog, cât de românesc poate fi „arctic”, cumpărată de… turci, cred :D ceas românesc, butelie tot românească, și mă ține circa 2 luni.
notați că am 2 copii din care un preșcolar, deci haleu cald la greu, și lapte seara, așa că…

P.S. azi am făcut pizza. o singură tavă, că mă tâmpesc ăștia: dacă vrei să cumperi încă o tavă, musai să… cumperi un aragaz întreg!!!
bă, ăștia sunt tâmpiți??? (întreb retoric…)

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter