Încredere

Întodeanua m-a fascinat o povestioară de-a lui Creangă ce se pare că se întâlnește în realitate FOARTE des. Îngrijorător de des, aș putea spune. Pentru a înțelege despre ce vorbesc, voi pune aici fragmentul edificator din povestioara în cauză:

[…] Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:”” Ce ai, draga mamei, ce-ți este?!
”” Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
”” Când și cum?
”” Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
”” Îl văd. Și?
”” De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!
”” Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele! […]

 Este fix atitudinea „punem răul înainte când nu e cazul” sau hai să o dăm în bară, că oricum am pus răul înainte. Uneori e bine să trăiești clipa, să te bucuri de ce ai lângă tine deoarece, dacă te apuci să faci scenarii îți vei da seama la un moment dat – de cele mai multe ori mult prea târziu – că ai pierdut prea mult timp pe lucruri insignifiante.

Pui răul înainte când îți calculezi banii și te gândești că s-ar putea să apară ceva neprevăzut și să ai nevoie de mai mult. Ok, aici sunt de acord și uneori fac și eu așa. Dar ce te faci în situația când ești cu cineva care te iubește (și îl iubești) dar devii paranoică: mă înșeală! E prea frumos să fie adevărat! Unde e la ora asta? De ce nu m-a sunat? Ce face când nu e cu mine?

Dragele mele (și dragii mei), o relație se bazează pe încredere și sinceritate. Greu de crezut pentru unii, încrederea este unul din ingredientele minune, fără de care o relație – frumoasă la început (vei crede despre celălalt doar că îți acordă multă atenție iar ție îți place acest lucru) – se va transforma într-un adevărat iad.

Exemple de început ale distracției numită neîncredere ar fi o grămadă și trebuie doar să ai ochi pentru asta:

  • De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Poate era omu’ într-o ședință, vorbea cu șeful, și-a uitat telefonul la firmă și a plecat puțin, era pe budă sau poate pur și simplu avea nevoie de câteva momente de liniște și singurătate. Nu contează!
  • De ce se uită ăla așa la tine? Îl cunoști? Te cunoaște? De unde? Adică fix cum a pățit Quinzelle.
  • Nu te duci cu prietenele acolo dacă nu vin și eu! Iar eu nu pot să vin, pentru că sunt la muncă. În plus, nu prea îți agreez prietenele…
  • De ce stai atât de mult la școală?
  • De ce te uiți așa la Brad Pitt, George Clooney sau musculoșii din 300? Știi că sunt gelos! (și vorbesc FOARTE serios; am văzut așa ceva…)
  • Cine te-a sunat? Era o femeie! Știu eu că era o femeie! Era femeia cu care mă înșeli, nu-i așa? De ce nu i-ai răspuns? De ce ai vorbit încet la telefon? De ce ai ieșit din cameră? De ce ai vorbit atât de puțin? Nu am răspuns deoarece nu aveam chef să vorbesc cu o clientă. Am vorbit încet pentru că așa vorbesc de fel la telefon. Am ieșit din cameră pentru că, spre surprinderea unora, e necesar să-ți auzi interlocutorul. Și nu în ultimul rând, ce naiba ar trebui să vorbesc la telefon două ore?!
  • se trezește în mijlocul nopții că a visat că ai înșelat-o. Și stă supărată pe tine câteva zile

Desigur, totul ține de imaginația și de paranoia fiecăruia, dar cele de sus sunt întâmplări reale ce ți se pot întâmpla și ție :drac:

Dar dacă te roade paranoia că persoana iubită nu e doar a ta și că se mai duce să cânte și pe la alte mese, ce trebuie să faci?

  1. Adu-ți aminte de ce stai cu iubitul. Și de ce se numește IUBIT.
  2. Iubita are încredere în tine? Tu de ce nu ai puterea să ai încredere?
  3. Ai înșelat-o? Ești ipocrit! Ar trebui să ai un miserupism contagios vis-a-vis de gelozie și încredere.

Stau și mă gândesc de ce există un simț al „proprietății” față de o persoană și de ce naiba e atât de dezvoltat la unii? Ideea acestui post mi-a venit în urma unei discuții cu o amică care este un pic speriată de relația ei întrebându-mă dacă îmi este cunoscută zicala:

Too good to be true!

Eu i-am răspuns foarte scurt:

Da, este zicala care se potrivește de minune lângă „Carpe Diem”!

ps: nu am făcut referire la un EL sau la o EA. Am încercat să mă „iau” de ambii parteneri într-un fel sau altul.

23 de Comentarii

despina a scris

Dar gândește-te cum ar fi ca EL sau EA să-și caute unul altuia în telefon după ultimele apeluri sau după mesaje compromițătoare… Și dacă unul nu-l lasă pe celălalt să se supere și să înceapă cu scene de gelozie! :-s Yack!
Pe lângă încredere mai e și respectul, care dacă nu există e nasol rău de tot, s-a zis cu relația…

pisicainbocanci a scris

mare dreptate ai, dar, oricat de ideale ne-am dori noi sa fie relatiile noastre, stim cu totii ca „shit happens”, si uneori tocmai neincrederea te poate scapa de multa bataie de cap ulterioara. desigur, e vorba de un echilibru in toate: nici ca in exemplele date de tine, dar nici sa nu zici nimic cand e clar ca el/ea bate si pe la alte porti.

v3l0 a scris

Doi prieteni se intalnesc dimineata la cafea, dintre care unul cu un ochi vanat.
– Ce-ai patit la ochi? il intreaba celalalt.
– M-a lovit nevasta.
– De ce?
– I-am zis „TU”.
– Doamne iarta-ma, dar care este relatia la voi in familie ca te-a lovit pentru asta?
– Pai aseara cand mancam mi-a zis: „Stii draga, noi nu am mai facut sex de trei luni”. Si eu i-am raspuns: „Poate TU.”

nicoleta a scris

nu inteleg de ce trebuie sa fim „atat de disperati”? de ce trebuie sa judecam tot ce se intampla in jurul nostru si mai alea persoana iubita.
haideti sa va spun ce am patit eu.
Lucram intr-un restaurant ….chelnerita..in vacanta de vara. aveam 20 ani in anul 2 la fac. M-am angajat cu o colega de fac. Aici mi-am intalnit viitorul sot, pe Robert. La inceput nici macar nu l-am observat, apoi il vedeam ca se saruta cu o tipa de vreo 16 ani, o copila, apoi seara pleca cu alta. Nu ma interesa nu-mi placea…cred ca nici macar nu-i retineam chipul. Apoi ne-am hotarat sa plecam mai multi la mare printre care si el. Acolo ne-am imprietenit si de acolo am plecat cu multe amintiri frumoase. Cand ne-am intors s-a despartit de tipa de 16 ani ( el avea 28) si a ramas cu mine. Au inceput promisiuni de casatorie, dormea la mine, timpul a trecut repede, deja aveam 3 luni impreuna…dorea sa ne si casatorim si tot asa. Vreau sa va spun ca atat de indragostita eram de el incat nu vedeam in jurul meu. Au venit colegii de munca, propabil le erau deja mila de mine, cum erau pusi de robert sa-l anunte in cazul in care eu treceam pe la bucatarie. El era cu o colega de munca. Am crezut ca a cazut cerul pe mine. ( mentionez ca nu ma culcasem cu el inca).Eram atat de oarba incat nu vedeam nimic. Mintea cu o nonsalanta incat si el credea.
Dupa inca 3 luni ne-am casatorit…si va spun sincer ca imi doresc sa nu-l fi iertat niciodata. Nu este rau…nu ma inseala pt ca nu are cand..lucram amandoi la aceeasi firma, mergem si plecam amndoi de acasa ii stiu programul, nu primeste tel ciudate..etc insa eu inca mai traiesc cu indoiala in sufelt si nu cred ca vreoadata voi reusi sa scap de ea. Am momente in care incep sa plang si momente in care vin cu actele de divort la usa. Suntem casatoriti de 3 ani …iar in primul an ne-am despartit de vreo 3 ori. VA rog sa nu ma judecati ” de ce m-am mai intors” pentru ca daca stau acum sa analisez situatia nici eu nu stiu de ce…au fost niste momente in care nu eram lucida, nu stiam ce se intampla in jurul meu. Nu mai spun ca in primul an de casnicie din cauza vocabularului lui, a soacrei mele, a bunicii lui, a surorii lui, a cele aflate despre el din trecut si colegii lui puscariasi am suferit un soc in urma caruia mi-a cazut tot parul din cap si m-a lovit o alergie cronica de care nu am scapt nici pana in ziua de azi.
Probabil ca veti spune ca sunt o proasta, ca ma consum in intreior degeaba si ca mintea mea este ca cea a unui copil ……insa ganditi-va la un lucru: CRED CA NU EXISTA O PERSOANA IN LUMEA ASTA CARE SA NU-SI DOREASCA SA AIBA O SOTIE SAU UN SOT PE CARE SA SE POATA BAZA COMPLET, CARUIA SA-I POATA SPUNA SI CEL ADANC SECRET,….SA-SI DOREASCA SA AJUNGA ACASA NU PT A SE ODIHNI CI PT A FACE O PARTIDA DE SEX PE NERASUFLATE ………ETC Sunt multe de spus si de adaugat …iar cuvintele sunt atat de dure catodata. Nu stiu ce sa va mai spun decat ca va urez mult noroc in viata si sa aveti grija de voi. Iar pentru dame ce sa va urez decat sa fiti atente pe cine aveti langa voi…iar pentru barbati – va cred cand spuneti ca unele femei sunt vai de capul lor si ca nu ati da pe ele nici un scuipat, asa este, aveti dreptate……dar v-ati gandit ca de cand ati creat mitul asta de 2 bani cum ca barbatul are voie sa calce stramb dar femeia nu, ati distrus mii de vise, de impliniri, de idealuri…si totodata increderea? v-am pupat mai vb nico

nicoleta a scris

ionut…iti multumesc pentru cuvintele tale si crede-ma ca m-ai ajuta…sau mai bine spus…mi-ai deschide ochii prin parerile tale depre acest barbat. Nu te sfii sa-ti spui parerea deoarece intotdeauna am fost si voi recunoscatoare tuturor celor care sunt sinceri cu mine. Urasc minciuna si inselaciunea. Suport de un milion de ori mai bine adevarul si caut cat mai mult sa rezolv situatia data, insa cand totul este cladit pe o minciuna …deja ti se face greata.
Ce pot sa-ti spun…as fi rautacioasa daca as spune ca este un barbat rau…nu este…are ochii blanzi si o privire pierduta insa nu cred ca voi reusi vreodata sa-i cunosc gandurile atat de bine cat mi-as dori.
Cateodata am impresia ca m-a luat pe post de tablou. Sau pe post de menajera. Prostia a fost ca m-am maritat si la 21 ani…acum am 24 ani. El ajunge acasa il doare capul, ii este foame, adu-mi si mie tigarile, fa-mi si mie un ceai, fa-mi ceva de mancare, adu-mi cola, strange masa, spala vase, fa patul, el sta la calculator, joaca poker, mai vb pe mess cu colegii de la munca, mai vb putin la telefon, mai sta putin de vb cu cumnatul care sta vis-a-vis, ….daca se plictiseste de ceva isi mai aprinde o tigara si mai iese prin curte poate mai trece cineva pe strada…si a mai trecut o zi. Sambata si duminica pleaca ori la peste ori la fotbal. Bineinteles eu merg ori la scoala, urmez o a doua fac., ori fac ceva de mancare si fac putin curat pt ca nu suport mizeria..si ne mai intalnim seara in pat…acolo ce sa spun…ca el nu a auzit de cuvantul prelundiu si nici vorba sa puna in practica asa ceva. Nu vreau sa-l fac de ras sau ceva de genul pt ca mi-ar fi placut tare sa invete de la mine dar nu vrea. Cateodata are tendinta de a ma pupa pe spate dar ele se transforma in muscaturi si dor tare. Nu vreau nici asta. Ati spune ca sunt capricioasa dar nu sunt. Imi place si mie sa avem momentele noastre chiar daca sunt putine..sa stiu ca vine la mine cu gandul sa se destainuie sa-mi povesteasca ce idee tampita a auzit el astazi…dar nu, tot ce aflu imi povesteste un alt coleg sau colega.
Ciudat! M-am gandit ca poate sunt eu aiurea, dar nu cred. Asta e! Sa stiti ca m-am obisnuit si acum nu mai vad atat de rau lucrurile cu toate ca…am momente in care visez ca apare un tip pe langa mine care imi sopteste cateva cuvinte obraznice la ureche, apoi ma saruta pe gat, pe sani….. stiti voi despre ce vorbesc…ma gandesc ca nu stiu daca l-as refuza daca mi s-ar intampla asemanator in realitate, cu toate ca sunt genul de persoana fidela. Nu stiu ce sa mai spun…imi este rusine ca va povestesc astfel de lucruri insa macar aici nu ne vedem, nu ne cunoastem si mai spuneti si voi ce parere aveti. Si credeti-ma ca eu sunt cam …naiva sa nu spun prostuta si cred primele cuvinte pe care mi le spune cineva. Cam atat pentru astazi ca am spus destule. Astept parerile voastre si sper sa mai vb. V-am pupat mult succes in viata!nico

Staicu Ionuț Bogdan a scris

Nicoleta, spune-mi te rog cinci motive pentru care stai cu el. Sau nu, mai bine trei. Cred că trei motive BUNE justifică de ce mai ești cu el.
Motive ne-bune (ca să nu zic proaste) sunt:
– m-am măritat cu el, voi sta cu el până când moartea ne va despărți. D-zeu a vrut să mă mărit cu el… bla bla bla. News flash: TU ai vrut să te măriți cu el, nu D-zeu!
– îl iubesc. bullshit. atât de mult să înduri toate astea? dacă da, nu mai plânge și nu mai râvni…
– am un copil și nu vreau să crească fără tată. Decât cu un tată de la care învață numai tâmpenii (va lua toate obiceiurile proaste de la el), mai bine fără
– dacă divorțez se iau părinții mei de mine, deoarece sunt religioși. aici intervine punctul (1). În plus se mai adaugă și faptul că TU îl suporți zilnic, nu părinții tăi.
– etc, etc….
Deci? Ce te ține lângă el?

nicoleta a scris

AI UN ANUMIT FEL DE A MA PUNE „LA PERETE”. IN PRIMUL RAND STAU CU EL PENTRU CA SPER….SPER SA MAI LUPT DOAR VREO TREI ANI SI APOI SA FIE CAM JUMTATE DIN CE VREAU EU. STAU PENTRU CA SUNT AMBITIoasa si traiesc pe princiupiul ca daca am pornit pe un drum trebuie sa-l continui pana la capat si totodata sa lupt pentru fericirea mea, pentru a ma face inteleasa, pentru a intelege ce fata minunata pot fi atunci cand mi se acorda intelegere….si ce animal pot deveni cand sunt ranita. Stau pentru ca am suferit doi ani de zile si pot sa spun ca am reusit sa indeplinesc cel putin 20% din visul meu de casnicie ” pefecta”. Stau pentru ca-l iubesc si pentru ca m-am indragostit de el cu timpul si ca nu a fost o pasiune din aia trecatoare care cu timpul devine chiar gretoasa.
Stau cu el pentru ca este surprins de tot ce vede nou la mine si pentru ca ma considera desteapta si pentru ca de fiecare data dupa orice cearta ajunge la concluzia ca tot eu aveam dreptate. Stau pentru ca suntem atat suntem atat de diferiti unul de celalalt incat ne uitam unul la celelalt si ne miram ce facem impreuna. Stau pentru ca eu am invatat de la el si el de la mine. Stau pentru ca este fermecator si se poarta ca un copil…atunci ne jucam, ne udam cu sifon, ne batem cu pernele…stau pentru ca este innebunit dupa copii si ma bate la cap de cand ne-am casatorit sa facem unul. Stau pentru ca este blond iar eu bruneta, pentru ca el este alb iar eu creola, pentru ca este needucat iar eu prea educata, sunt foarte multe motive care ne leaga dar la fel de multe care ne si despart.
Am citit mai multe despre tine…mi se pare ca esti la fel de criticant ca si mine.
Sunt atenta la fiecare detaliu si critic cat pot de mult. Nu stiu ce sa-ti spun! Mi s-a parut ca te-ai revoltat putin si cred ca si eu as fi reactionat la fel in locul tau.
Copii nu am, parinti atat de religiosi nu-i am, iar pentru chestia cu D-zeu asa a vrut trebuie sa indur…nu o cred nici pe asta.
Oricum a fost o descarcare…si nu-mi spune tu mine ca tu ai fi procedat exact cum ai scris. Ai fi incheiat si gata. Nu este chiar atat de usor. Crede-ma! nico

Despina a scris

@ nicoleta :

Sa stiti ca m-am obisnuit si acum nu mai vad atat de rau lucrurile

Vezi tu, ideea că te-ai obișnuit așa nu e tocmai cea mai bună. Obișnuința nu e ok și tocmai din cauza asta nu te simți apreciată și te simți uneori ignorată.
Obișnuința= Câh, not good…

nicoleta a scris

poate ca ai dreptate! poate ca nu! fiecare vede din punctul lui de vedere.Poate ca daca ai fi de fata sa vezi fiecare clipa petrecuta dintre noi sunt sigura ca ai opta cateodata pentru cateodata contra. Nu stiu ce sa spun! Stii sentimentul ala plin de teama si vocea care-ti spune cateodata ca nu e bine ce faci? Ca am judecat lucrurile la rece? Il stii si pe cealalt: Fato, lasa-l dracului in pace ca ai o viata inainte!!SI trebuie traita din plin? Dar cat sa traiesti singur…caci din fiecare trebuie gustat din plin.Si pana la urma sa-ti spun sincer m-am gandit si la cat de mult m-as bucura daca as fi singura si nu ar trebui sa spun nimanui unde plec, de ce plec, cand vin si asa mai departe…dar mai exista si partea in care te saturi sa mananci acelasi fel de mancare…si mai vrei sa traiesti si sentimente mai ascunse iar cel de langa tine sa le descopere. De aceea am spus ca nu este atat de usor sa lasi totul in urma si sa treci mai departe.Nu am afirmat niciodata ca sunt o persoana simpla, din contra sunt extrem de dificila si-mi place ca cel de langa mine sa ma descifreze. Si in fond cred ca de asta ma si plang pana la urma.
Imi place sa surprind omul, sa aduc noul in relatie, sa-l innebunesc, dar la un moment dat parca vrei si tu acelasi lucru…sa-ti faca si el la fel. Insa el nu este asa….el este mai retras, rar sa ma ia in brate decat daca ii spun eu…pe cand eu sunt pe dos…eu sa-l pup, sa-l ating, sa-l incit etc.
Nu vreau sa mai spun nimic cred ca m-ai inteles si in fond nu cred ca vrei sa asculti toate dobitoceniile mele. Intr-un fel sunt uimita de toata rautatea si ignoranta din jurul meu si de aceea spun ca m-am obisnuit si poate ca si eu am devenit la fel fara sa-mi dau seama.
Ajunge cu lamentarile…viata trebuie traita.Si daca este sa se schimbe ceva in ea atunci asa sa fie!
Mult noroc!V-am pupat! nico

Staicu Ionuț Bogdan a scris

Nicoleta, ești naivă și un pic superficială (chiar dacă nu îți dai seama). Hai să-ți spun și de ce:
1) pentru că tu crezi că se va schimba. Chiar dacă n-a făcut-o în ultimii trei ani
2) pentru că tu crezi că-l poți schimba. Chiar dacă nu ai făcut-o în ultimii trei ani
3) pentru că tu crezi că el VREA să se schimbe. Chiar dacă nu ți-a arătat asta deloc (sau aproape deloc) în ultimii trei ani
4) pentru că tu crezi că un copil va schimba multe. Dacă acum te ignoră, când va fi și un copil la mijloc probabil va uita complet de existența ta

Eu fac pariu că la prima ocazie ce ți se va ivi, vei călca strâmb. Și nu pentru că ești tu așa (poate ești, poate nu, nu te cunosc și plecăm de la prezumția de nevinovăție) ci pentru că la un moment dat te vei sătura să tragi de el și vei vrea pe cineva care te va aprecia.

Vei mai sta cu el un an-doi-zece. Dar la un moment dat te vei sătura. Sau se va sătura. Întotdeauna am crezut că trei-patru ani sunt mai puțini decât zece. Și se uită mai ușor o perioadă mai scurtă. După o relație de zece ani vei vrea să te răzbuni, o perioadă vei trăi pentru răzbunare, vei încerca toate metodele să-l faci să sufere. Dar nu vei reuși, pentru că lui nu-i mai pasă de tine (și din ce povestești, nici acum nu prea-i pasă).

Š¢i-e frică de singurătate? Dacă stai să te gândești, din ce ai povestit, tu deja esti singură. Mai era o vorbă ce zicea așa:

Pentru o bucată de carne, iei tot boul

deci… ? iar te-am pus la perete? :)

v3l0 a scris

…dupa ce te-ai fript stai cu garda sus, creste in tine o doza de rautate (sau poate nu e rautate, e doar putere) si poti lua deciziile ce-ti sunt favorabile fara prea multe priviri in urma…
Si are dreptate Ionut… fetele se razbuna mai greu pe baieti, baietii se pot razbuna pe fete pur si simplu vorbind… nu cred ca este nevoie sa detaliez aici.
O colega de-a mea de a munca a nulat nunta cu o luna inainte, a alrgat singura sa anuleze N chestii, „prietenii” s-au uitat ciudat la ea, prietenii adevarati au inteles. Tipul a vorbit-o apoi de rau pe la prieteni, „prieteni”, rude, colegi de munca, saraca fata renuntand sa mai dezbata cu toti idiotii moralitatea ei si sa se bazeze pe prietenii adevarati care ii mai ramasesera.

nicoleta a scris

IONUT nu m-ai pus din nou la perete ci m-ai zdrobit pur si simplu.
Am crezut ca pot sa sper si poate asa m-am tot mintit singura.
Intr-adevar am avut multe discutii cu el pe aceasta tema si intelegea pentru o zi doua apoi o lua iar de la capat. Stiu ca aveti dreptate insa …….cred ca prefer sa fac in continuare pe proasta….pana cand nu stiu. Lui ii place sa fie liber sa mearga la peste, la fotbal, la tenis, mie imi place sa-i fac surprize, sa am grija de el si totodata sa fiu apreciata.
Ce sa spun….sunt o proasta si nu ma cred in stare sa o iau de la capat cu toate ca nu ma leaga nimic de el. CE sa va spun SUNT O PROASTA! SI SUNT FOARTE TRISTA! V-AM PUPAT

Despina a scris

Nicoleta, nu ești proastă, ești doar o femeie îndrăgostită și stai pentru că-ți place. El trebuie să aibă un pic de libertate cu toate că noi preferăm uneori să lase fotbalul, peștele sau tenisul pentru noi. Au și ei , bărbații, nevoie de un spațiu al lor așa cum și noi avem nevoie. Chiar dacă nouă nu ne place liberatea lor.
Uite, când el e la meci, la pește tu poți ieși cu fetele, la un suc sau să dai un party în pijama. La naiba, ai 23 de ani….Nu cred că el te vrea la cratiță ;)

nicoleta a scris

Iti multumesc ca m-ai inteles Despina, ai dreptate in tot ceea ce spui si chiar am pus in practica acest lucru de vreo 2 luni de zile. SI chiar este bine insa cred ca ma refeream mai degraba la momentele in care suntem acasa. De asta spun, dupa ce ca sta mai toata ziua plecat, alea doua – trei ore pana ne bagam in pat, gaseste sa faca altceva: sa joace poker, sa vb la telefon sau daca ma baga in seama imi spune ca ii este foame, de fapt de asta ma baga in seama, cand are nevoie de ceva. Nu stiu, ma gandesc dar lui nu-i este dor de mine, sa ma tina in brate 2 secunde, sa ma pupe, sa ma intrebe daca ma nemultumeste ceva sau daca vreau sa mergem undeva sa facem ceva…la asta ma refeream…nici mie nu-mi place sa fiu ” legata”. Ei, cred ca am discutat destul despre el.Ajunge vedem ce se mai intampla.Multumesc mult pentru sfaturi si inca o data ai dreptate despina. Te-am pupat mai vb. nico

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter