Îndemnuri la vot peste tot!

Nu neapărat că-i ceva rău. Cumva, am ales de data asta să cred că putem să schimbăm ceva, că avem cu adevărat puterea de a decide. Și am fost la vot. Și mă voi duce și în turul doi, că vreau să cred până la capăt.

Din capul locului spun că, din punct de vedere ideologic, sunt de dreapta (ca să te scutesc de căutări extra: stânga înseamnă mai puțin capitalism și mai mult socialism; dreapta e invers; am făcut această paranteză pentru a arăta cât de absurde sunt alianțele de genul PNL + PSD și de ce, în teorie, sunt sortite eșecului; sigur, în realitatea română, ni s-a arătat că stânga și dreapta este un singur organ, pus pe mijloc, ce ni se servește constant).

Deci, din principiu, nu aș putea vota cu PSD-ul. Știu, am zis că am votat cu mazăre, dar asta când încă era independent și nu avea capul plin de bășini de Brazilia. Presupunând că îmi calc principiile în picioare, tot rămân cel puțin 60 motive pentru care Ponta nu este o idee prea bună.

Prin urmare, a rămas un singur candidat care – ca orice alt candidat la Președinție – promite că va face, că va drege, că una, că alta. Cam cum a promis și Constantinescu sau Băsescu că vor lupta cu sistemul ticăloșit sau că vor reduce din numărul de porci parlamentari.

Și cum stăteam eu, mă gândeam la următoarea chestie: presupunând că iese Johannis, cum ar fi ca peste două luni să se dovedească mai rău decât orice ar putea fi Ponta? Să aprobe cele mai tâmpite legi, să-i elibereze pe toți pușcăriașii sau să schimbe direcția din Pro UE spre Pro Mama Rusie?