Un prieten îmi zice următoarea chestie:
Flavius: numa zic, cel mai simplu scenariu posibil:
Flavius: – ai un copil de 10 ani sa zicem
Flavius: – face o gluma despre ceva
Flavius: – cineva il impusca in cap
Flavius: acum e ok libertatea de exprimare?
Acum, fără nici o legătură cu libertatea de exprimare, în cartea islamului (numită și religia iubirii și a păcii) este scris așa (via):
And kill them wherever you overtake them and expel them from wherever they have expelled you, and fitnah is worse than killing. And do not fight them at al-Masjid al- Haram until they fight you there. But if they fight you, then kill them. Such is the recompense of the disbelievers.
Fight them until there is no [more] fitnah and [until] worship is [acknowledged to be] for Allah . But if they cease, then there is to be no aggression except against the oppressors.
Sunt câteva probleme cu analogia asta.
1. Găsești prostii scrise și în Biblie. Dar nu te aștepți ca un creștin sa recomande moarte prin lapidare pentru ca ai strănutat în biserica. La fel și cu musulmanii.
2. Chiar dacă interzici exprimare împotriva X pentru a evita o tragedie, nu înseamnă că oprești idioții sa facă tragedii. O sa găsească alt argument.
3. Faza ca e un copil ce suferă e lovitura sub centura dacă vrei sa argumentezi ceva.
Părerea mea
1. Sigur găsești tâmpenii scrise în Biblie. Dar nimeni nu zice nimeni despre creștinism că ar fi religia păcii și a iubirii
2. Corect, nu văd unde am scris altceva.
3. Nu e nici o lovitură sub centură. Avem libertatea de exprimare sau nu o avem. Nu este nici o cale de mijloc; un copil de zece ani poate înjura Profetul fără consecințe dau unul de un’șpe nu? Sau de la ce vârstă se poate trece de la o pedeapsă ușoară la pedeapsa capitală? Cine decide? Cine îi dă dreptul?
Pai stai puțin ca nu înțeleg, tu ești ok sau nu cu libertatea de exprimare?
Vezi că alea s-ar putea să fie scoase din context. Zilele astea, am citit destul despre. Nu găsesc acum, dar există o ditamai bucata în care zice cam aşa: după ce a unit Arabia, Mohammed a trăit la Medina, unde era cunoscut drept agresiv, iar lumea se temea de el. În unele cazuri, unii curajoşi l-au scuipat sau l-au înjurat, iar atunci cînd a fost întrebat de ce nu-i omoară, a răspuns că nu schimbi nimic folosind violenţa sau omorîndu-i, ci trebuie să-i ajuţi să înveţe să devină toleranţi, bla, bla. Pe de altă parte, sînt mari diferenţe între curentele islamice, de la suniţi la şiiţi şi la salafi, care pe lîngă Coran, mai iau în calcul şi alte scrieri. Dacă vrei să te distrezi, uite cum e văzut sexul în Islam – şi nu pun link, ci dau doar copy/paste fără http, ca să nu intre în spam
http://el-baghdadi.com/index.php/item/140-sex-jihaad-and-different-forms-of-marriages-in-islam
Sigur este extras din context. Nu sunt atât de pasionat (ca tine, aparent!) de subiect încât să încep să citesc din cartea lor sfântă.
LOL. N-am citit din Coran şi nici nu mă pasionează, dar am vrut să scriu pe blog despre asta şi, prin urmare, să fiu şi în temă
În plus, am doi colegi de facultate musulmani, unul dintre ei era negru de supărare, „nu scrie nicăieri în Coran că trebuie să omori”.