Sunt unul dintre snobii care nu prea se uită la TV. Adică mai scap câte 10-20 minute o dată la câteva zile, dar cam atât. Și nu dintr-un teribilism ciudat sau din vreo dorință arzătoare de a nu-și uza ochii în fața unui ecran. Nu, deloc.
Ai putea crede că nu mă uit la TV că nu vreau să văd ce mizerii a făcut măruță sau să fiu la curent cu crimele, violurile și accidentele mortale de prin țară. Parțial adevărat.
Unul dintre cele mai importante motive pentru care evit să mă uit la TV (și prefer să citesc, ori pe iPad ori vreo carte) sunt modul în care sunt filmate emisiunile: se trece extrem de rapid de la un cadru la altul, flash-uri puternice șamd. Ori eu când mă uit la TV? Seara, când vegetez în pat, lipsit de orice chef, gata să adorm. Cu toate astea, cu luminozitatea dată la minimum, televizorul este o sursă mult prea puternică de lumină.
Din păcate, observ acest trend și la televiziunile ce produceau și ceva conținut bunicel: NatGeo, History șamd. Nici o problemă, așa voi citi mai mult anul ăsta…
Eu mi-am scos televizoarele din casa acum vreo 3 ani.
Primul pas a fost eliminarea televizorului din dormitor finalizand cu rezilierea contractului cu RCS&RDS (am pastrat doar internetul).
Oricum generatia noastra isi i-a informatiile de pe net. Asa putem selecta ce ne intereseaza.
Nu ii simt lipsa deloc, din contra. Nici inainte nu urmarea TV-ul mult, dar mergea aproape non-stop si chiar daca nu-l ascultam, informatiile (mai ales cele negative) ajungeau la mine.
Si eu m-am cam lasat de prin anul 2010.
Suntem câțiva rebeli pe internet care nu ne uităm pe la TV. Trendul se schimbă, dar nu foarte mult. Lumea încă se mai uită la TV, lumea are încredere în TV, aplică un filtru dacă vrei.
Cel mai nou exemplu este fabrica de discounturi. Au generat trafic, comenzi doar pentru că au avut reclamă la meciuri pe TV. Exemplele pot continua.
Eu nu mă uit la TV acasă, dar… la serviciu… n-am încotro. Asta mi-e munca…